Sfântul Nectarie Taumaturgul s-a născut în data de 1 octombrie 1846, în Silivria Traciei, în apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul).
Tânărul Anastasie, după numele primit la botez, a studiat teologia la Constantinopol, după care a mers în insula Hios, unde a fost pentru o perioadă profesor.
La vârsta de 30 de ani a intrat în monahism cu numele Lazăr. După câteva luni a fost hirotonit diacon, prilej cu care a primit numele de Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
În 1877 a plecat în Alexandria, unde a fost hirotonit preot la Biserica „Sfântul Nicolae” din Cairo. Câțiva ani mai târziu a fost hirotonit episcop și numit mitropolit al Pentapolei (eparhie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de patriarhul Sofronie, care l-a numit secretar patriarhal și reprezentant al său la Cairo.
După doar un an, a fost alungat din Egipt în urma unor calomnii şi a trebuit să se întoarcă la Atena.
Mănăstirea din Eghina
În anul 1904, la cererea mai multor fiice duhovnicești care-și doreau să devină călugărițe, a ctitorit Mănăstirea Sfânta Treime în insula Eghina, devenită azi unul dintre marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă.
Patru ani mai târziu, s-a retras la mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A trecut la Domnul în data de 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care, mai târziu, a pictat prima icoană a sfântului.
La peste patruzeci de ani după moartea sa, în data de 20 aprilie 1961, a fost canonizat de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice, cu dată de prăznuire în 9 noiembrie.
În prezent, fragmente din moaștele sale sunt cinstite la numeroase biserici din țara noastră. Sfântul Nectarie este cunoscut ca grabnic vindecător.
