„Dumnezeu nu-l abandonează pe omul căzut, ci-l caută, îl găsește, îl ridică și-i dăruiește o viață nouă, o viață adevărată”, a explicat duminică Episcopul vicar Samuel Bistrițeanul al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dobric din județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul hramului bisericii de lemn a așezământului monahal, ocrotită de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Pornind de la convertirea Sfântului Apostol Pavel, și Evanghelia Învierii fiului văduvei din Nain, Preasfinția Sa a evidențiat modul în care se manifestă dragostea lui Dumnezeu: „Amândouă lecturile ne vorbesc despre aceeași iubire pe care o are Dumnezeu față de noi, oamenii”.
„Niciun om nu trebuie socotit pierdut pentru totdeauna. Nicio viață nu este atât de rătăcită încât harul dumnezeiesc să nu o poată chema la îndreptare”.
În acest sens, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a explicat modul în care judecata umană se opune iubirii dumnezeiești: „Noi de multe ori îi judecăm pe semenii noștri după trecutul lor, crezând că nu se vor mai schimba niciodată. Însă Dumnezeu, în atotștiința Sa, vede și ceea ce poate deveni omul prin pocăință”.
O taină a iubirii lui Dumnezeu
Episcopul vicar a subliniat că Dumnezeu lucrează în mod tainic în viața omului: „Nu așteaptă întotdeauna ca noi să găsim cuvintele potrivite pentru a ne ruga”.
„El cunoaște și lacrimile pe care nu le putem explica. Sunt momente în viață când omul nu mai știe ce să spună, ci doar suferă și plânge în tăcere”, a spus Preasfinția Sa.
„Sunt lacrimi pe care, de multe ori, oamenii, semenii noștri, nu le văd, dar Dumnezeu le vede. Oamenii pot trece pe lângă suferința aproapelui fără să o observe, însă Dumnezeu niciodată nu rămâne indiferent”.
La hramul așezământului monahal au participat obștea mănăstirii, credincioși și reprezentanți ai autorităților județene și locale.
Mănăstirea Dobric a fost înființată în anul 1992, inițial ca schit. În 2000 a fost ridicată biserica de lemn cu hramul Sfântul Evanghelist Luca, sfințită doi ani mai târziu de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania.
