Apariția Spovedaniei individuale, primirea tot mai rară a Împărtășaniei de către creștinii vremii, precum și nevoia de apelare la alte mijloace de canonisire în afara opririi de la aceasta au condus la o nouă abordare canonică înfăptuită de Sfântul Ioan Postitorul, Patriarh al Constantinopolului între anii 582 și 595. Lucrarea întreprinsă de Sfântul Ioan nu s-a dorit a fi o „reformă” canonică, ci o continuare a operei înfăptuite de Sfinții Părinți în vederea vindecării sufletești a celor care păcătuiseră. În nici un caz nu putem considera că avem de-a face aici cu o iconomie lipsită de rânduială, ci cu una înțeleaptă și plină de discernământ.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
