Sute de icoane vechi au fost salvate din 2010 până în prezent la Centrul de restaurare al Arhiepiscopiei Sibiului. Restaurarea este un proces complex „comparat de specialiști cu medicina, din pricina principiilor etice și morale care stau la temelia acestei activități”.
„Deși noi nu ne confruntăm cu viețile sau sufletele oamenilor, suntem totuși datori să prezervăm ceea ce alții au lăsat înaintea noastră, însumat în obiectele de artă, prin diferite metode specifice domeniului nostru de activitate”, a explicat Maria Modi, coordonatoarea centrului de restaurare.
Un amplu reportaj realizat de „Turnul Sfatului” prezintă imagini din procesul de restaurare al icoanelor precum și explicațiile specialiștilor de la Sibiu. De asemenea, publicația oferă informații despre activitatea centrului și despre patrimoniul de artă sacră al Arhiepiscopiei.
Maria Modi a explicat că „restauratorul nu e pictor” și a enumerat principiile pe care își bazează activitatea.
Dacă icoana are o lacună foarte mare, ceea ce presupune o gaură sau o pierdere de culoare enormă, restauratorul nu are voie să o repicteze.
„Dacă nu ai martor, dacă nu ai fața, noi nu avem voie să pictăm. Nu avem voie să ne identificăm cu pictorul, pentru că doar restaurăm”.
Dintre regulile de bază ale restaurării, Maria Modi a evidențiat autenticitatea: „Trebuie să gândești la o minimă intervenție asupra obiectului și obiectivul principal trebuie să fie păstrarea prin restaurare într-o măsură cât mai mare a elementelor vechi, originale”.
De asemenea, coordonatoarea Centrului de restaurare de la Sibiu a amintit că materialele folosite în procesele de restaurare pentru întregirea obiectului trebuie să fie compatibile cu cele originale, orice material trebuie să fie unul reversibil și, dacă se poate, în conformitate cu materialele originale, și că nu se integrează cromatic obiectul atunci când din acesta lipsește mai mult de 50% din stratul pictural.
Vezi reportajul integral pe Turnul Sfatului.
Foto credit: Tribuna Sfatului
