Restaurarea bisericii de lemn „Sfântul Nicolae“, monument istoric şi de arhitectură populară religioasă din Călugăreni, judeţul Giurgiu, s-ar fi adăugat statistic, fără nici un fel de conotaţii speciale, şirului de obiective similare repuse în valoare în judeţ în ultimii ani. O anume taină şi o angajare voluntară exemplară a unor tineri arhitecţi şi pictori restauratori, în „duhul lemnului sfinţit“, au transformat însă actul lor profesional în jertfă. Iar Dumnezeu nu a ezitat să le răspundă.
Biserica de lemn din Călugăreni, construită, după date incerte însă, pe la începutul secolului al XIX-lea, poartă în sine o încărcătură istorică şi spirituală atât de importantă, încât fiecare centimetru pătrat din lemnul ei ar trebui păstrat în casete de argint. Ridicarea ei de către credincioşi (după tradiţie, din lemnul a trei stejari seculari dăruiţi de o văduvă, sau în altă variantă, dintr-un singur copac), drept mulţumire lui Dumnezeu, este legată, mai presus de fire, de domnitorul Mihai Viteazul. Poate şi de aceea era atât de preţuită de Nicolae Iorga. Aici, la Călugăreni, în 23 august 1595, domnitorul a purtat la piept în bătălia cu turcii mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, pe care în 1599 a dăruit-o Bisericii „Sfântul Gheorghe“ din Bucureşti.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
