Adânca smerenie și îndelunga-răbdare a Fiului lui Dumnezeu le-am cinstit cântând împreună Prohodul, a spus PS Varlaam Ploieșteanul vineri seară.
„Sfârșitul Prohodului, așa cum ați văzut, deja deșteaptă în sufletele noastre această nădejde că în curând vom vedea și slăvita Înviere din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
„Prohodul acesta este o mărturisire a dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu”, a subliniat ierarhul vineri, 17 aprilie, în Catedrala Patriarhală.
Episcopul vicar patriarhal a remarcat că, asemenea ucenicilor, „și noi suntem înclinați să privim cu anumită deznădejde sau disperare Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului și Înfricoșătoarea sa moarte pe Cruce”.
„Dar fiecare lucru care se petrece cu Domnul, acum când El cu adevărat ‹a luat chip de rob, ascultător făcându-se de Dumnezeu Tatăl până la moarte și încă moarte de cruce› arată semnele dumnezeirii Sale”.
„Sunt multe mărturii în acest Prohod care ne amintesc că Omul batjocorit, rănit, însulițat, cu mâinile și cu picioarele străpunse de cuiele răstignirii este în același timp Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut prin care toate s-au făcut”, a evidențiat ierarhul.
„Acest Prohod pe care l-am cântat e o preamărire a smereniei arătate prin răstignire și îngropare”, a adăugat Preasfinția Sa.
La smerenie ne-a îndemnat și pe noi părintele episcop vicar în perioada dificilă prin care trecem fiind lipsiți de participarea la sfintele slujbe:
„Atunci când ne gândim la suferința noastră și la singurătatea noastră din aceste zile, să ne aducem aminte de marea singurătate a Domnului în ultimele și cele mai grele clipe ale vieții Sale: ucenicii L-au abandonat când El și-a întins mâinile pentru a fi legat de soldații care au venit în grădina Ghetsimani ca să-L aresteze. Îl vedem însoțit doar de mama Sa, de femeile mironosițe și, din când în când, și de Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit”.
„Când cade sub povara Crucii, niciun ucenic nu este în preajmă ca să-L ajute și este silit un om străin, un țăran, Simon din Cirene care se întorcea de la câmp ca să-i ducă Crucea”, a amintit PS Varlaam.
„Poate că Dumnezeu a îngăduit această încercare tocmai acum în perioada Postului Mare ca să înțelegem în felul acesta mare suferință a lui Hristos, a singurătății, a părăsirii de către ucenici apropiați și mulțimi care-L îmbulzeau de obicei”.
„Rugăciunea, meditația și multa tăcere” a spus ierarhul că trebuie să marcheze ziua de sâmbătă când trupul Domnului se va odihni în sânul pământului până la slăvita Lui Înviere. Acestea pot fi aduse de noi ca jertfă de recunoștință pentru multa-îndurare pentru multa smerenie și plecăciune a Domnului, a încheiat Preasfinția Sa.
Pentru mai multe imagini de la slujba Prohodului accesează galeria foto.
Foto credit: Basilica.ro
