Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a slujit joi la hramul bisericii „Sfânta Cruce şi Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria din Capitală.
În lăcaşul de cult se află cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci, existent în România.
Episcopul vicar patriarhal a oficiat Sfânta Liturghie şi a vorbit la predică despre înţelesurile Sfintei Cruci.
„Astăzi, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, care este cinstită în mod deosebit aici, unde se păstrează alături de moaşte ale altor sfinți și un fragment din lemnul de viață dătător al Sfintei Cruci primit, cel mai probabil, de la Sf. Munte Athos, încă din secolul 17, a fost rânduit să venim la această biserică, să transmitem binecuvântarea şi prețuirea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, să ne rugăm împreună şi să încurajăm lucrarea misionară a părintelui paroh Cristian Trandafir şi a celorlalți părinți, care se străduiesc mereu, şi nu uşor, ci cu multă osteneală, ca această biserică să-şi păstreze frumusețea de odinioară”.
„Din punct de vedere liturgic, slujbele acestei zile includ o cinstire specială a Sf. Cruci, încât prin Sfânta Evanghelie care s-a citit suntem transferați duhovniceşte în Vinerea Mare a Răstignirii şi retrăim Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului. Aşadar, centrul sărbătorii de astăzi este Crucea lui Hristos. Mulți ar putea să fie ispitiți să întrebe de ce noi, creștinii, celebrăm un instrument de tortură, un semn al suferinței şi al morţii. Este adevărat, crucea exprimă toate aceste semnificații: durere, suferinţă, moarte”.
„Și totuși, datorită lui Hristos, Care a fost răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră, Crucea reprezintă triumful definitiv al iubirii lui Dumnezeu asupra tuturor păcatelor lumii. Crucea este, aşadar, simbolul cel mai puternic al biruinţei, al Învierii. Cinstirea Sfintei Cruci se datorează faptului că Hristos a sfințit-o cu trupul şi sângele Său, iar prin Învierea Sa a făcut-o stindardul de biruință a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului şi simbolul învierii oamenilor”.
„Astfel, lemnul Crucii a devenit din instrument de tortură, semnul mântuirii noastre, întocmai cum pomul din care a fost luată crucea a fost la originea căderii strămoșilor noștri. Suferința și moartea, care erau consecințe ale păcatului, au devenit mijlocul însuși prin care păcatul a fost învins. Ca un miel nevinovat a fost jertfit Hristos pe Cruce și, prin jertfa Sa nevinovată, puterea celui rău a fost biruită de puterea iubirii care Se sacrifică pe Sine. Sf. Apostol Pavel spune că Hristos a biruit puterea duhurilor rele, care răspândesc în lume ura faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin Cruce: Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce (Coloseni 2, 15)”.
„Iisus a învins violența neopunându-i o violență mai mare, ci îndurând-o și arătând toată nedreptatea și inutilitatea ei. A inaugurat un nou tip de victorie, de biruință, pe care o vor urma sfinții martiri sau mucenici, pe care Biserica îi numeşte buni, biruitori mucenici. Adevărații martiri ai lui Hristos nu mor cu pumnii strânși de ură și nici lăsând testamente de răzbunare, ci mor cu mâinile împreunate de rugăciune”.
„De aceea, Crucea este cel mai mare și mai tainic semn al biruinţei dintre cele ce se pot vedea. Fără îndoială, Crucea este un instrument de tortură, de suferință și de moarte, dar, în același timp, Crucea exprimă transfigurarea suferinţei în iubire, a morţii în înviere, biruința asupra păcatelor; și aceasta o face simbolul cel mai elocvent al speranței pe care lumea l-a văzut vreodată. Crucea vorbește tuturor celor care suferă – celor asupriți, bolnavi, săraci, marginalizați, victime ale războiului, ale violenței – Crucea le oferă tuturor speranța că Dumnezeu suferă împreună cu ei şi că poate să transforme suferința lor în mângâiere şi bucurie, în înviere”, a subliniat Preasfinţia Sa.
PS Paisie a arătat unde poate fi identificată astăzi Crucea lui Hristos.
„Și în zilele noastre, vedem Crucea lui Hristos în mulțimea de noi martiri creştini, persecutați pentru credința lor mai ales în Orientul Mijlociu, uciși, arși de vii, sugrumați, decapitați, sub tăcerea lașă a unui Occident creştin doar cu numele”.
„Vedem Crucea lui Hristos în cei care fug, epuizați și înfricoșați, din calea războaielor”.
„Vedem Crucea lui Hristos ostracizată de cei care vor să o scoată din școli și din locurile publice, care vor să-L excludă pe Hristos din viața publică, în numele unui păgânism laicist, în numele unei pretinse egalități”.
„Vedem Crucea lui Hristos în suferința copiilor și tinerilor exploatați cu complicitatea celor care ar trebui să-i ocrotească; vedem Crucea lui Hristos în durerea bătrânilor abandonați de propriile rude”.
Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit şi despre importanţa Sfintei Cruci în viaţa credincioşilor.
„Iată de ce lumea are nevoie de Cruce. Ea nu este un simplu semn de evlavie privată, de pietate domestică, nu este un simplu semn distinctiv de apartenență la un grup din interiorul societății. Semnificația ei cea mai profundă nu are nimic de a face cu impunerea forțată a unui crez sau a unei filozofii. Semnul Crucii ne vorbește despre iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru oameni, ne vorbește despre Înviere şi biruință, ne arată că iubirea poate fi mai tare decât ura, decât violenţa şi moartea”.
„O lume fără cruce ar fi o lume fără speranță, o lume în care tortura și brutalitatea s-ar dezlănțui, cel slab ar fi exploatat și aviditatea ar avea ultimul cuvânt. Numai crucea le pune capăt”.
„A despărți Crucea de Hristos este adevărata nebunie. Un Hristos fără Cruce nu este Hristos Mântuitorul, ci un învățător oarecare, nimic mai mult. Este una dintre ispite. Învăţătura aşa zis creştină fără cruce, poate fi atrăgătoare, dar… fără Cruce nu aduce Învierea, nu aduce mântuirea, viaţa veşnică, nu este un creștinism autentic”.
„Cealaltă ispită este Crucea fără Hristos, angoasa, teama de a rămâne jos, înjosiți, cu povara păcatului, fără speranță. Este un fel de masochism spiritual. Crucea fără Hristos este crucea fără speranță, fără înviere. Fără Cruce nu este Înviere, dar şi Crucea fără Înviere este nimic, ci doar prin Înviere este totul pentru noi cei aflaţi pe drumul mântuirii”.
„Noi trebuie să vedem în crucea vieţii noastre, crucea lui Iisus. De aceea, un creștin trebuie să fie asemenea lui Simon din Cirene, care L-a ajutat pe Iisus să poarte povara Crucii pe calea spre Golgota. Ceea ce-l identifică pe un creștin este purtarea, împreună cu Iisus, a greutății Crucii. Fără asumarea şi purtarea crucii, calea noastră spre mântuire nu este una autentică”.
În încheiere, Părintele Episcop s-a rugat lui Dumnezeu „să ne ajute să înțelegem că viața noastră de toate zilele este o continuă cale a crucii, pe care suntem chemați să mergem împreună, purtându-ne crucea cu ajutorul lui Hristos, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin”.
În ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, la biserica „Sfânta Cruce şi Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria a fost organizată o procesiune în care au fost purtate raclele cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci și cu moaștele Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, cu participarea a numeroşi credincioşi.
Mai multe imagini în Galeria Foto.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
