După hirotonia în episcop oficiată la Catedrala Patriarhală în ziua Sfântului Ilie, noul ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul, I-a mulţumit lui Dumnezeu, precum şi tuturor celor prin care El a lucrat în viaţa Preasfinţiei Sale, nominalizându-l în mod special pe Patriarhul Daniel.
Mulţumiri pentru binele primit
„Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia şi Preasfinţiile Voastre, preacuvioşi şi preacucernici părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, cu multă smerenie m-am apropiat astăzi pentru a primi taina hirotoniei întru arhiereu prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin mâinile Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfinţitului şi Preasfinţiţilor Părinţi care s-au ostenit pentru mine”.
„Se cuvine mai întâi să aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul Său pe care l‑am simțit mereu în viața mea ca pe o călăuză tainică, dar întotdeauna prezentă”.
„Apoi, cu profundă recunoștință, cele mai alese mulțumiri le adresez Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia îi datorez nu doar chemarea la această nouă slujire, ci întreaga mea urmare duhovnicească, teologică și profesională. Preafericirea Sa mi‑a fost profesor la facultate, mi‑a hotărât numele de călugărie, apoi m‑a chemat ca slujitor la Mitropolia din Iași, unde am lucrat aproape 10 ani, iar din anul 2007 Preafericirea Sa mi‑a adresat chemarea de a deveni slujitor și colaborator în Administrația Patriarhiei Române”.
„Mulțumesc plin de recunoștință Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitului și Preasfințiților Părinți slujitori în numele cărora am primit astăzi harul arhieriei cu puterea și cu lucrarea Sfântului Duh. Mulțumesc părinților care m‑au născut și m‑au crescut, mulțumesc mamei mele, care este prezentă aici, fraților mei și surorilor mele, rudelor și tuturor consătenilor mei. Mulțumesc plin de recunoștință tuturor profesorilor care au contribuit la formarea mea și tuturor colegilor mei din facultate. Mulțumesc colegilor din Administrația Patriarhală, de la Cabinetul Patriarhal și Reședința Patriarhală, precum și celor din Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Se cuvine să aduc mulțumire cu recunoștință părinților slujitori și credincioșilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, locul slujirii și al multor bucurii duhovnicești din ultimii 12 ani”.
„Mulţumiri speciale sunt dator să aduc părintelui meu duhovnicesc, Arhim. Clement Haralam, precum şi stareţului Mănăstirii Neamţ, Arhim. Benedict Sauciuc, care în urmă cu 25 de ani m-a primit ca frate în obştea sfintei mănăstiri a Neamţului, prin mijlocirea Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul, care atunci mi-a fost naş de călugărie, Mulţumesc părinţilor care au slujit astăzi împreună cu mine şi tuturor celor care s-au rugat împreună cu mine”.
”Cu smerenie, cer rugăciunile și pomenirea tuturor
PS Paisie Sinaitul le-a mulţumit tuturor celor care l-au purtat şi îl vor purta în rugăciune.
„Sunt recunoscător faptului că noua mea slujire şi într-un fel noua mea viaţă începe cu atât de multe rugăciuni”.
„Mă rog Domnului Iisus Hristos, Păstorul cel Bun, şi mă încredinţez ajutorului Maicii Domnului, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, Sfinţilor Cuvioşi Paisie şi Ioan Iacob de la Neamţ, Sfântului Mucenic Sebastian, Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul pe care îl prăznuim astăzi şi pe care cu smerenie îl rog să îmi fie ocrotitor”.
„În acest moment nu caut urările sau felicitările nimănui, ci mai degrabă, cu smerenie, cer rugăciunile și pomenirea tuturor. Am nevoie de rugăciune ca să pot propovădui învățătura cea adevărată, Evanghelia lui Hristos, și nu cuvinte goale și nefolositoare. Am nevoie de rugăciune ca Domnul să‑mi dăruiască înțelepciune și curaj, să‑mi dăruiască răbdare și smerenie; am nevoie de rugăciune ca Domnul să‑mi dăruiască puterea de a purta cu bucurie necazurile proprii și nevoile celor pe care Biserica îi încredințează pe calea mântuirii”.
Ce implică slujirea arhierească
Părintele Episcop a subliniat că noua slujire aduce cu sine „o mare responsabilitate”.
„Am răspuns mereu cu bucurie și cu responsabilitate acestor chemări față de care cu nevrednicie încerc încă să mă ridic la înălțimea lor, având conștiința că, de fapt, prin aceasta am răspuns sau răspund chemării lui Dumnezeu”.
„Părintele Dumitru Stăniloae spunea că întreaga noastră existenţă se derulează în spaţiul dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru la această chemare. De felul cum acționăm în acest interval, dintre chemare și răspuns, depinde mântuirea noastră”.
Potrivit Preasfinţiei Sale, „chemarea de astăzi la slujirea arhierească presupune o mare responsabilitate, aceea de a cunoaște, a păstra și de a vesti Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos”.
„De aceea, întreaga rânduială a Tainei Hirotoniei întru episcop este încadrată în Liturghia Cuvântului, în prima parte a Sfintei Liturghii, tocmai pentru a marca slujirea esențială a episcopului, aceea de a cunoaște, de a păstra și de a vesti lumii cuvântul lui Dumnezeu”.
„Cunoașterea dreptei credințe de către cel chemat la această slujire nu este facultativă, ci obligatorie în tradiția și învățătura Bisericii, având în vedere misiunea care i se încredințează celui chemat. De aceea, Biserica se roagă în comuniunea credincioșilor pentru arhiereu, împrumutând cuvintele Sf. Apostol Pavel și cerând lui Dumnezeu: dăruiește-l sfintelor Tale Biserici … drept învățând Cuvântul adevărului Tău! (cf. 2 Timotei 2, 15)”.
„Bogăția și profunzimea acestei rânduieli este plină de simboluri care, însă, nu mărginesc realitatea, ci încearcă numai să trimită la ea. Simbolul în Ortodoxie este doar un reper, un indicator spre realitatea duhovnicească. Simbolul suprem pentru Biserica noastră este Simbolul de credință sau Crezul, care nu este simbolic în sensul modern al cuvântului, ci în sensul primar, acela de ceva unic, care se folosește drept semn de recunoaștere, de apartenență față de credința cea dreaptă”.
”Nu poate fi pace şi întelegere în lume, decât dacă oamenii se slujesc şi se iubesc unii pe alţii, ca frații.
Părintele Episcop a amintit că slujirea este o învățătură de bază a creștinismului, iar nu stăpânirea oamenilor, ci slujirea lor.
„În antichitate, episcopul era servitorul sau slujitorul, care, din încredințarea stăpânului, supraveghea casa şi pe ceilalţi slujitori. Era, cu alte cuvinte, cel dintâi dintre slujitori. În Noul Testament, Sfântul Apostol Petru Îl numește pe Domnul Iisus Hristos ca fiind Păstorul şi Păzitorul și Episcopul sufletelor noastre (cf. 1 Petru 2, 25 și 5, 4; Evrei 13, 20). Hristos-Domnul este în același timp Păstorul și slujitorul tuturor. El este modelul suprem de slujire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, având ca temelie iubirea jertfelnică”.
„Slujirea este o învățătură de bază a creștinismului. Nu stăpânirea oamenilor, ci slujirea lor. Această învățătură a adus-o oamenilor Hristos Domnul din interiorul Preasfintei Treimi, din Împărăţia Cerurilor. Nu stăpânirea omului de către om aduce pace şi înțelegere. Nu poate fi pace şi întelegere în lume, decât dacă oamenii se slujesc şi se iubesc unii pe alţii, ca frații. Acela este mai mare, care slujește cel mai mult; cel care se pune în slujba celorlalți: cu cuvântul, cu învăţătura, cu fapta, cu orice lucru bun”.
„După chipul Mântuitorului Hristos, Care a venit în lume nu pentru ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi (cf. Marcu 10, 45) tot așa și cei care păstoresc nu trebuie să exercite o putere de dominare, ci o autoritate a slujirii jertfelnice în comuniune, ca dar al lui Dumnezeu. Slujirea cu responsabilitate și conștiință curată este o lucrare sfântă la care este chemat episcopul și în general toți clericii păstori ai comunității și slujitori ai lui Dumnezeu, care au vocația sfințitoare, pastorală și învățătorească. Această slujire responsabilă se poate observa atât în lucrurile mari, cât și în lucrurile mărunte”.
„Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune adesea că, într-un anume fel, toată lucrarea este sfântă în Sfânta Biserică: de la modul cum ne raportăm cu evlavie față de sfintele slujbe, de Sfintele Taine, până la modul în care folosim bunurile Bisericii pentru misiune și nu pentru acumularea de prestigiu, la modul în care angajăm sau expunem Biserica prin declarații și acțiuni folositoare ori dăunătoare. A păstori pentru Hristos, a păstori în Hristos și a păstori împreună cu Hristos, nu înseamnă a păstori pentru sine, spune Fericitul Augustin (Sermon 46, 30)”.
„De aceea, este o singură slujire şi o singură preoție: cea a lui Hristos, din care derivă toate slujirile în Biserică. Chiar dacă păstorii Bisericii pot fi mai mulţi, ei trebuie să fie una, în Unicul Păstor, Care este Hristos. Atunci când ei păstoresc, Hristos este Cel Care păstorește. Vocea lor trebuie comunice cuvântul lui Hristos, astfel încât cei păstoriți să urmeze pe unicul Păstor și nu pe unul sau pe altul dintre mulții păstori. Toți trebuie să vorbească aceeași limbă, fără să proclame învățături diferite. Limbajul lor, spune Fericitul Augustin, trebuie să fie curat de orice erezie și să nu emane nici o dezbinare, împlinind astfel ceea ce Părintele Stăniloae numea o slujire de sfințire, de îndumnezeire.
„Vă mulţumesc tuturor!”, a afirmat, în încheiere, Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
