PS Paisie Sinaitul despre iubirea nemărginită: Tatăl nu încetează să aștepte revenirea fiului pierdut

Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a săvârșit duminică Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București. Preasfinția Sa a evidențiat iubirea nemărginită de care a dat dovadă tatăl fiului risipitor.

Preasfințitul Părinte Paisie a explicat Pilda fiului risipitor din Evanghelia citită la Sfânta Liturghie, subliniind că „se cuvine să reținem mai întâi imaginea Tatălui şi nu păcatele diferite dar echivalente ale fiilor”.

„Pe Tată nu-l interesează să condamne şi nici chiar să ierte, nu-l interesează să judece ori să compare greșelile, ci vrea să-şi arate iubirea nemărginită şi necondiționată. Tatăl din Evanghelie reprezintă ‹iubirea părintească a lui Dumnezeu›”.

„Acest tată bun nu-şi doreşte o casă sălășluită de slugi ascultătoare, corecte, dar nefericite, ci îşi doreşte o casă de fii liberi, fericiți şi iubitori. Fiul cel mai tânăr pleacă într-o bună zi, în căutarea fericirii. Tatăl nu se opune. El nu este împotriva libertăţii, nu o limitează, ci dimpotrivă”.

După ce fiul cel mic și-a primit partea sa de avere, a plecat într-o țară îndepărtată unde a cheltuit totul în păcate. Rămas fără bani, tânărul ajunge să păzească o turmă de porci.

„În sufletul fiului risipitor rămâne totuşi un locușor nobil. Chiar în mijlocul celui mai mare declin, în momentul în care sufletul său era cuprins de întunericul deznădejdii, începe de undeva să țâșnească în el lumina: ‹Atunci, venindu-și în fire, a spus: eu mor, pier, aici de foame!›”.

„Așadar, îşi vine în fire, ne spune Evanghelia, pentru că înainte era ca şi cum s-ar fi găsit împotriva propriei firi, trăind din lucruri exterioare. Acum, însă, hotărăște să-și schimbe viața şi decide să se întoarcă la tatăl său”.

Doar cel care caută viaţa Îl va găsi pe Dumnezeu, spune o vorbă înțeleaptă! Dar şi viceversa este valabilă, întrucât se poate spune şi că doar cel care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu va găsi plenitudinea vieţii.

Tatăl fiului pierdut nu se oprește din a-l iubi pe acesta și când vine momentul revederii „nu rabdă să îl aștepte, ci cu bucurie aleargă în întâmpinarea fiului pierdut, se grăbește să-i alunge durerea prin îmbrățișare, să-i umple golul din inimă. Pentru el, a pierde un fiu reprezintă o durere nemărginită”, a subliniat Preasfinția Sa.

„Dumnezeu nu are fii de pierdut! S-a pierdut o oaie, se pierde o drahmă, iar acum se pierde un fiu. Se poate spune că toate sunt pierderi ale lui Dumnezeu. Însă dragostea lui Dumnezeu învinge tocmai când se pierde El Însuși după cei pierduți. Pentru a găsi oaia rătăcită stăpânul din Evanghelie e în stare să lase pe cele 99 de oi!”.

Fiul cel mare

La întoarcerea tânărului risipitor în familie, fiul cel mare se tulbură de ospățul care a fost făcut în cinstea celui care a cheltuit jumătate din avere.

„Și fiul cel mare, din păcate, îl socotea pe tatăl său un stăpân, un patron, nu un tată. Nu a înțeles că tot ceea ce este al tatălui este şi al lui. Îl slujea ca să merite moștenirea. A rămas acasă, dar nu trăia ca un fiu, ci ca slugă, ca unul care presta un serviciu pentru o recompensă”, a precizat PS Paisie.

„Doar în aparență acest fiu mai mare, care a rămas acasă, este un fiu credincios, căci în realitate e incapabil, e nepriceput să împărtășească bucuria tatălui. Nu înţelege că fratele său care se îndepărtase, era tot fratele lui, slab și păcătos, și care acum trebuie ajutat şi salvat, ci îl socotește mai degrabă un norocos, un profitor, care trebuie pedepsit”.

Episcopul vicar patriarhal a explicat că „iubirea tatălui nu este proporțională cu meritele fiilor, căci ar fi o iubire limitată. Iubirea lui nu se măsoară pe un ied. Nu este niciun calcul la mijloc, este mult mai mult: ‹Tot ceea ce e al meu, este şi al tău!› Acest tată nu este drept, este mai mult decât dreptatea: este iubire! Iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât dreptatea oamenilor, mai mare chiar și decât dreptatea Lui”.

„Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca din pilda aceasta a „Fiului risipitor” să învăţăm cât de mare este iubirea lui Dumnezeu, Care iartă păcatele oamenilor, şi cât de binecuvântată este bucuria pe care o dăruieşte Dumnezeu oamenilor care se întorc, care se pocăiesc”, a concluzionat Preasfinția Sa.

Foto credit: Arhiva Basilica.ro

Comentarii Facebook


Știri recente