„Chipul care strălucit pe Tabor este o prefigurare a chipului cu care vom învia noi înșine în ziua învierii de obște”, a subliniat Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul în predica rostită de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Techirghiol.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat mai multe pasaje biblice în care este relatată minunea Schimbării la Față a Domnului.
„Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos Domnul își descoperă slava Sa, dumnezeirea Sa, înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan. Sf. Evanghelist Matei spune că a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina (Matei 17, 2), iar Sf. Ev. Marcu spune că veșmintele Lui s-au făcut albe ca zăpada (Marcu 9, 3)”.
Firea zidită poate fi preschimbată
Episcopul vicar patriarhal a explicat că prin minunea de pe Muntele Tabor „se descoperă taina Învierii şi a luminii de dincolo, o cale de revenire a lui Hristos de-a dreapta Tatălui în Împărăţia Sa cea fără sfârşit”.
„Prin această minune, a Schimbării la Faţă, precum şi a Botezului în râul Iordan, când se deschid cerurile, se observă uşor că firea zidită poate fi preschimbată, fiind capabilă să se îmbrace în lumină, Hristos descoperind atunci, pe munte, lumii, reprezentată de cei trei Apostoli, înfăţişarea ultimă a noastră preschimbată de lumina şi strălucirea Învierii, care se va întâmpla spre finalul istoriei şi a veacurilor”.
Ierarhul a subliniat că „lumina feței Domnului arătată pe Tabor este o prevestire a chipului strălucitor ca un fulger de lumină al Mântuitorului, înviat și preamărit – chip care avea să-l cucerească și pe apostolul Pavel când se afla pe drumul Damascului, transformându-l total, din cumplit prigonitor, în cel mai renumit Apostol”.
Împărtășirea de lumina necreată
Preasfinția Sa a afirmat că fiecare se poate atinge cumva de prezența harului lui Dumnezeu, într-o măsură mai mare sau mai mică.
„Aceasta se poate întâmpla în timpul slujbelor, la primirea Tainei Sfintei Euharistii, ori în momente de rugăciune profundă, mai ales în timpul rugăciunii de noapte putem simți o bucurie aparte, o prezență tainică a lui Dumnezeu, care ne atinge sufletul și ne dăruiește o schimbare interioară. Într-un fel, această trăire, această schimbare interioară, este Taborul nostru, de unde nu am vrea să mai coborâm!”.
Grijile zilnice, viața cotidiană și mersul societății îl face pe om să uite rapid de liniștea și harul primite.
„Pentru aceasta, atât noi, clericii și monahii, dar și credincioșii care trecem prin momente de slăbire a credinței, să nu uităm cuvintele de azi ale Apostolului Petru, care a trecut prin lepădarea de Mântuitorul Hristos pentru că și-a pierdut mrejele minții sale, a pierdut pentru o clipă puterea credinței, din frică și deznădejde”.
Însă, a adăugat ierarhul, „când a cântat cocoșul, așa cum spusese Iisus la Cină, Petru și-a dat seama de infinitul iubirii lui Hristos și plin de remușcări a ieșit afară și a plâns cu amar pentru lepădarea lui”.
„De atunci înainte Petru a început o viață nouă în care nu a mai existat nimic mai important decât mărturisirea lui Hristos”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a îndemnat „să fim și noi pregătiți de pocăință, atunci când ne slăbește credința, și întăriți și plini de zel în dragostea față de Hristos, să devenim misionari și mărturisitori ai slavei și iubirii lui Dumnezeu pentru oameni”.
La finalul predicii, Episcopul vicar patriarhal a amintit că în această zi este tradiția să fie aduse la biserică: struguri, faguri de miere, dar și alte roade ale pământului, pentru a fi binecuvântate și apoi oferite de pomană celor necăjiți.
Foto credit: Trinitas TV / Radu Guță
