Episcopul Ignatie a spus sâmbătă la Huși în cadrul conferinței dedicate misiunii preotesei că aceasta este „îngerul casei, îngerul fiecărui preot”.
Conferinţa intitulată „Ce înseamnă a te dărui? Reflecţii asupra misiunii unei preotese” a fost susţinută de prof. dr. Cristina Benga în sala mare a Primăriei Huşi, cu participarea soţiilor de preot din Episcopia Huşilor.
Părintele Episcop i-a mulţumit doamnei preotese pentru prelegere şi a numit-o „pedagog excelent şi un psiholog foarte bun, profesoară de Religie şi autor de manuale şcolare”.
Ierarhul a spus că în momentul în care schiteaza portretul unei preotese are în minte „chipul preotesei de la mine din sat”.
„Ea întruchipa idealul a ceea ce înseamnă să fii soţie de preot”.
În timpul întâlnirii, Părintele Episcop şi-a manifestat aprecierea şi recunoştinţa pentru misiunea preoteselor.
„Aş vrea să vă transmit recunoştinţa pentru efortul pe care îl faceţi! Este foarte greu să ţii un echilibru între slujirea de la biserică şi slujirea familiei. Este un consum, o combustie interioară, foarte mare. Dacă preotul este sufletul unei parohii, sufletul preotului este, sigur, preoteasa”.
Evenimentul a început cu slujba Sfintei Liturghii oficiată de Preasfinţitul Părinte Ignatie, informează Episcopia Huşilor.
Din soborul slujitor a făcut parte pr. prof. dr. Daniel Benga, profesor în cadrul Departamentului de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ludwig‑Maximilian” din München, care a vorbit despre dimensiunile Crucii.
„Noi, în Ortodoxie, avem trei dimensiuni ale Sfintei Cruci: avem Sfânta Cruce ca obiect, o avem ca semn, iar în al treilea rând, Sfânta Cruce este un drum, este destinul și crucea pe care trebuie să ne-o purtăm fiecare”.
„Există deci, crucea personală, pe care fiecare ne-o ducem, dar pe lângă aceasta, există o cruce a familiei și, în al treilea rând, există și o cruce a comunităților, a oamenilor pe care îi avem, iar noi ca preoți, ca preotese, ca slujitori ai unor comunități și ai lui Dumnezeu, purtăm crucile tuturor”, a subliniat Părintele Daniel Benga.
El a amintit că Sfânta Cruce, în Ortodoxie, nu este întotdeauna legată numai de tristețe, de lacrimi și de supărare.
„Crucea este bucurie! Când scoatem Sfânta Evanghelie, la Utrenie, cântăm: Iată a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea”.
Dacă preoţii şi preotesele nu poartă bucuria în lume, „care, de multe ori, se transformă într-o vale a plângerii, atunci de unde să mai vină bucuria”?, s-a întrebat părintele profesor.
Foto credit: Episcopia Huşilor
