Preasfințitul Părinte Daniil le-a transmis credincioșilor, în scrisoarea pastorală la Nașterea Domnului, că nu vor găsi pacea în lume, ci în Biserică. Iar dacă vor lăsa pacea să se aștearnă în sufletele lor, și Biserica lui Hristos se va consolida și va spori spiritual „prin harul și «mângâierea Duhului Sfânt»”.
„Biserica are nevoie, iară şi iară, de ridicare, de intrarea în cetatea Damascului şi de căderea solzilor de pe ochii trupeşti şi sufleteşti ai creştinilor fiecărei generaţii”, scrie Episcopul Daciei Felix în pastorala sa intitulată „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor”.
Pe acest drum al Damascului, adică al schimbării interioare, Duhul Sfânt îi vorbește călătorului, adică credinciosului, așa cum îi vorbește Bisericii până la sfârșitul veacurilor:
„De la Cincizecime sau Rusalii şi până la Parusie sau la A Doua Venire a Domnului, Duhul Sfânt vorbeşte neîncetat Bisericii celei universale a lui Hristos, precum şi tuturor Bisericilor locale, risipite în timp şi în spaţiu”.
„Duhul Sfânt vorbeşte Bisericii universale şi bisericilor locale în calitate de ctitor al Bisericii lui Hristos şi purtător de grijă al verticalităţii şi orizontalităţii acesteia”, explică ierarhul.
Însă „nu putem auzi şi asculta cum se cuvine ceea ce Duhul Sfânt vorbeşte Bisericii, în fiecare zi şi în fiecare loc, în fiecare veac şi în fiecare timp sau vreme, decât făcându-se «o linişte mare» în noi înşine şi în jurul nostru, precum la potolirea furtunii pe Marea Galileii, precum citim în cartea Faptele Apostolilor”, scrie ierarhul.
El citează versetele: „Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 9, 31).
„Niciodată Biserica nu va avea pace cu lumea, pentru că lumea nu are pace cu Dumnezeu. Biserica nu poate avea pace decât cu ea însăşi, păstrând în ea însăşi «pacea lui Hristos»”, mai explică episcopul.
„Având pace în Iudeea, Galileea şi Samaria, Biserica se zideşte şi este zidită, dacă membrii şi fiii ei umblă «în frica de Domnul», fapt care-i asigură «sporul» duhovnicesc prin harul şi «mângâierea Duhului Sfânt», care vorbeşte Bisericii (cf. Apocalipsă 2, 7) la Praznicul Naşterii Domnului”, încheie ierarhul.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro
