Alături de Maica Domnului, figura Sfântului Ioan Botezătorul rămâne una de importanță fundamentală în iconomia mântuirii. Împreună cu Sfânta Fecioară, el ocupă primul loc, de o parte și de alta lângă scaunul judecății și al milei cerești. Viața și moartea lui stau sub semnul pregătirii poporului pentru venirea lui Mesia și al mărturisirii adevărului, a Legii dumnezeiești pe care toți sunt datori să o împlinească.
Raportul Iisus – Ioan este unul de dublă revelare. Pe de o parte, Hristos rostește la adresa Prodromului acea unică laudă: „Dintre cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan” (Luca 7, 28), ceea ce înseamnă că în inima Lui, existența și lucrarea Botezătorului aveau un loc singular.
Pe de altă parte, Ioan are rolul martorului-profet care afirmă despre Hristos: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii… În mijlocul vostru se află acela pe care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei” (Ioan 1, 29; 26-27).
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
