Tinerii ascorişti craioveni l-au avut vineri, 3 martie 2015, în mijlocul lor pe Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a încheiat seria de conferinţe organizate în perioada Postului Mare de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Craiova, cu prelegerea „Etapele desăvârşirii creştine”. Evenimentul duhovnicesc a fost găzduit de sala de festivităţi a Centrului social pentru persoane vârstnice „Renaşterea”, a precizat Diacon Gheorghe Cioiu.
Omul poate ajunge la nepătimire şi la unirea cu Dumnezeu
În cuvântul rostit cu acest prilej IPS Irineu a conturat o imagine de ansamblu asupra modului de abordare şi de trăire efectivă a etapelor desăvârşirii creştine, înţelese nu ca un normativ rigid şi obligatoriu, ci mai degrabă ca unul orientativ ce ne arată calea pe care trebuie să o urmăm pentru a moşteni Împărăţia cerurilor. „S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre treptele vieţii duhovniceşti. Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte despre Scara virtuţilor, a paradisului, alţi Sfinţi Părinţi amintesc despre purificare şi iluminare, despre cunoaştere şi îndumnezeire. Toate acestea sunt adevărate, însă ele nu trebuie abordate ca nişte şabloane ce sunt parcurse în mod etapizat de omul doritor de desăvârşire, de unire cu Dumnezeu. Este adevărat că omul poate ajunge la nepătimire, se poate curăţi astfel încât Creatorul să vină să locuiască în el, aşa cum cerem la rugăciunea Împărate ceresc: Vino şi te sălăşluieşte întru noi! Dar să reţinem că şi Sfântul ajuns pe cele mai înalte trepte duhovniceşti, ajuns să vorbească cu Dumnezeu, poate să cadă. El ştie că orice moment de neatenţie îl poate aduce în lumea păcătoşilor. Sfântul Siluan aminteşte de această durere îngrozitoare suferită de nevoitorul care, după ce s-a îndulcit din harul dumnezeiesc, din vina sa dar şi dintr-o grijă pedagogică a lui Dumnezeu, este lăsat să tânjească, să strige după harul pierdut. Aşadar, creştem duhovniceşte, urcăm spre Dumnezeu, intrăm în comuniune cu El, dar nu putem spune niciodată cu precizie unde suntem, la ce nivel de desăvârşire am ajuns. Avem în acest sens ca exemplu un om simplu, cizmarul din Alexandria Egiptului din pilda cu Sfântul Antonie cel Mare. Smerenia acestui părinte de familie, care se considera pe sine cel mai mare dintre păcătoşii acestei lumi iar pe ceilalţi oameni ca fiind drepţi şi dobânditori ai Raiului, rămâne un reper pentru noi. El se considera pe sine un păcătos, deşi ducea o viaţă simplă şi curată, dar nu avea acestă convingere numai din punct de vedere al gândului discursiv, aşa cum facem mulţi dintre noi care, deşi ne considerăm păcătoşi, în interiorul nostru nu suntem convinşi, nu credem aceasta.”
Maica Domnului, model al desăvârşirii creştine
În continuare, Mitropolitul Olteniei a evocat modelul de desăvârşire creştină reprezentat pentru noi de Maica Domnului. „Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu este modelul de îndumnezeire urmărit şi analizat de către Sfinţii Părinţi când au scris şi vorbit despre treptele desăvârşirii creştine. Ei constată faptul că prin Taina Botezului noi primim haina Mântuitorului Iisus Hristos, primim arvuna Duhului Sfânt şi înfierea Tatălui ceresc, într-un cuvânt primim Prea Sfânta Treime, Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Urmează apoi naşterea noastră duhovnicească ce păstrează în parte chipul Naşterii Mântuitorului din Maica Domnului. O naştere ce se actualizează permanent, se înoieşte mereu. Duh drept înoieşte intru cele dinăuntru ale mele, spune psalmistul referindu-se la această renaştere sufletească. Şi într-o dinamică permanentă, din treaptă în treaptă, creştem şi urcăm spre Împărăţia cerurilor, pentru că Cel care a pus această mişcare în firea noastră ne face permanent chemare. Ne cheamă la El pentru că Cel care este mai presus de timp, care este dincolo de timp, ne atrage din timpul nostru spre a moşteni ceea ce este veşnic şi atemporal. Fericitul Augustin spunea: Ne-ai făcut pentru Tine Doamne şi neliniştit este sufletul nostru până nu-şi va afla odihna întru Tine. Iar toate aceste frământări, toate aceste osteneli ale noastre pentru a ne uni cu Creatorul se pot realiza numai prin pocăinţă. Avem de purtat haina pocăinţei, dar şi a Învierii în acelaşi timp, până în ziua cea neînserată a Împărăţiei celei veşnice când totul se va transfigura şi vom avea parte de Liturghia cea cerească, fără de jertfă de data aceasta, într-un cer şi un pământ nou”, a încheiat IPS Părinte Mitropolit Irineu.
