Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului, precum și celelalte posturi rânduite în Biserică, oferă creștinilor posibilitatea curățirii duhovnicești. Acesta închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Prorocului Moise și postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia așteptau venirea lui Mesia cu post și rugăciune, așa se cuvine să aștepte creștinii și să întâmpine prin ajunare pe Cuvântul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria.
În ziua Sfântului Apostol Filip, adică pe 14 noiembrie, este Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie și se termină la 25 decembrie.
Despre semnificațiile postului și despre roadele pe care el le aduce în inimile și sufletele celor care postesc ne-a vorbit arhim. Clement Haralam, de la Mănăstirea Antim din București. „Acum, la începutul Postului Crăciunului, să reflectăm puțin la ceea ce este postul ca stare și îndeletnicire creștinească. Post înseamnă abținere. Mai întâi abținere de la anumite mâncăruri în vederea parcurgerii unui timp rezervat pentru post. De la masă nu trebuie să te scoli flămând, dar nici sătul. În perioadele de post cel care nu postește cu adevărat poate să se lăcomească la anumite alimente sau mâncăruri care să-i pricinuiască vătămare corporală și sufletească. Abținere mai înseamnă a nu-ți îngădui săvârșirea de fapte imorale, pronunțarea cuvintelor nepotrivite, anumite gesturi care întinează conștiința și curăția sufletească, care robesc inima, încarcă memoria cu imagini, fapte sau cuvinte nefolositoare, gesturi și cuvinte care ne periclitează mântuirea, onoarea, cinstea de persoană și de creștin-ortodox”, a spus arhim. Clement Haralam.
Postul Nașterii Domnului este unul mai ușor și prevede mai multe dezlegări. Totuși, intrarea în post se face prin înfrânare de la lucrurile pământești îngăduite, spre a dobândi mai deplin harul lui Hristos și chiar pe El Însuși, prin Sfânta Împărtășanie. „Foarte mulți dintre credincioșii ortodocși nesocotesc posturile sau le reduc cât mai mult cu putință. De asemenea, folosirea expresiei „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15, 11) – aceasta este doar o justificare și nu are temei pentru suprimarea sau reducerea postului. Mai mult, Domnul nu S-a referit la post când a spus aceste cuvinte, ci afirmația apare într-un context în care fariseii și cărturarii îi acuzau pe Ucenicii lui Hristos de călcarea datinei bătrânilor prin faptul că nu-și spală mâinile înainte de masă. Așadar, cuvintele citate nu se referă la post, iar Mântuitorul nu neagă valoarea postului prin aceste cuvinte, ci doar pretinsa valoare religioasă a unei simple reguli de igienă corporală. Dacă ne ducem cu mintea la începutul activității Mântuitorului, observăm că Domnul Și-a început misiunea publică postind 40 de zile, ceea ce în istoria mântuirii puțini au putut împlini”, a arătat arhim. Clement Haralam.
Abținere de la mâncăruri și un efort spre virtute
Postul face parte din mijloacele de cultivare și desăvârșire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuți și acte creștinești, ca de exemplu: rugăciunea, căința, smerenia, milostenia etc. El slăbește, atenuează sau chiar stinge puterea patimilor și a instinctelor, constituind o formă sau un auxiliar al sârguinței continue spre desăvârșire. Numai atunci este postul desăvârșit, când abținerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute și spor duhovnicesc, cu încordarea voinței spre purificarea sufletului, spre alungarea gândurilor și a dorințelor păcătoase, spre înfrânarea de la răul moral, păcatul, a continuat părintele arhimandrit.
„Prin postul adevărat depășim condițiile vieții pământești”
Atunci când ne pregătim de Postul Mare, Biserica ne pune înainte modele de viețuire creștinească pe toți bărbații și femeile care, prin multe nevoințe și osteneli, au trăit în cuvioșie. Aceasta pentru ca prin pomenirea lor să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Înainte de Postul Nașterii Domnului pregătirea noastră se face în alt fel. „Postul Crăciunului nu este precedat de cântări și lecturi specifice, totuși, în două duminici premergătoare postului și în alte două duminici după începerea postului, prin pericopele evanghelice, care se citesc la Sfânta Liturghie, suntem îndemnați să folosim bunurile materiale pentru a dobândi Împărăția cerurilor, și aceasta prin ajutorarea aproapelui, care poartă chipul lui Hristos. Acestea sunt: Pilda bogatului nemilostiv; Pilda samarineanului milostiv; Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina și Pilda dregătorului bogat. Mântuitorul nu a lăsat niște reguli după care să ne organizăm perioadele de post, ci ne-a arătat modalitatea și condițiile postului. El a lăsat Ucenicilor posibilitatea și dreptul de a fixa perioadele postului: „Vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti” (Matei 9, 15). Astfel, Biserica, prin Sfinții Apostoli și urmașii lor, a rânduit zile și perioade de post. Postul Mântuitorului în evidentă relație cu postul lui Moise scoate în evidență calitatea Sa de mijlocitor al noului Legământ (cu precizarea că postul lui Moise a fost în vederea revelației de pe muntele Sinai, iar Mântuitorul a postit după ce trimiterea Sa mesianică fusese deja confirmată la Botezul din apele Iordanului). Pe de altă parte, postul Mântuitorului are o înaltă semnificație duhovnicească și o clară trimitere eshatologică. Aflat sub puterea Duhului Sfânt, după cum menționează Sfinții Evangheliști Matei și Luca, Domnul Hristos trăiește într-o lume în care condițiile de viață sunt diferite de cele de pe pământ, deoarece spune Sfântul Evanghelist Matei că, lăsându-L ispititorul, au venit îngerii și Îi slujeau. Aici ni se descoperă cel mai înalt sens al postului pentru credincioșii creștini. Prin postul adevărat depășim condițiile vieții pământești, împlinind cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4 și Luca 4, 4). Astfel, credinciosul intrat cu adevărat în lumea lui Dumnezeu depășește condițiile vieții pământești. De aceea, nu ne vom mira de urcușul duhovnicesc excepțional (incredibil pentru cei necredincioși), al marilor oameni duhovnicești, care pot reduce la minim folosirea hranei materiale sau chiar pot renunța la ea cu totul pentru că ei sunt hrăniți dumnezeiește prin cuvântul și harul lui Dumnezeu, care li se face hrană nu numai pentru suflet, ci chiar și pentru trup. Dacă vom înțelege aceste lucruri și dacă ne preocupă mântuirea noastră, vom îmbrățișa și noi, cu multă bucurie, înfrânarea și postul, unindu-le armonios cu milostenia și cu rugăciunea”, a subliniat arhim. Clement Haralam.
Mâine începe postul
Mâine începe Postul Nașterii Domnului. Acesta durează 40 de zile, până în ajunul praznicului, pe 24 decembrie, fiind de o asprime mijlocie – ca și Postul Sfinților Apostoli -, mai puțin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. După 21 noiembrie, sâmbăta și duminica se poate mânca pește (afară de perioada dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade serbarea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn și vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri și vineri un sfânt cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin. Dezlegare la pește se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea. (Articol semnat de Diac. Ștefan Sfarghie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 14 noiembrie 2013)
