De sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, părintele profesor Gheorghe Holbea a slujit la Mănăstirea Putna și a rostit o predică axată pe înțelegerea scopului rațiunii umane.
„Mintea este facultatea, prin excelență a omului, prin care el vede cele nevăzute. Însă pentru aceasta avem nevoie de credință”, a spus conferențiarul Facultății de Teologie din București.
„Părinții filocalici care ne-au învățat practica Rugăciunii lui Iisus sau a Rugăciunii minții coborâtă în inimă, ne arată foarte clar că mintea noastră nu trebuie să fie născocitoare, cum spunea poetul (Tudor Arghezi, n. red.)”.
„Noi nu trebuie să născocim. Pentru că realitatea cosmosului și realitatea noastră ființială, viața noastră, există. Omul nu trebuie să iscodească, așa cum iscodește – prin ceea ce unii numesc știință. Știința cea adevărată este cea în care-l descoperim pe Dumnezeul cel viu”.
„Sfântul Apostol Pavel ne spune foarte clar că de vreme ce oamenii nu l-au descoperit pe Dumnezeu prin știința lumească, atunci Dumnezeu le-a ales pe cele simple, pe cele nebăgate în seamă ca să le rușineze pe cele tari. Pentru că numai întru smerenie noi ne putem împărtăși de ceea ce este tainic, nevăzut, numai așezându-ne în smerenie și în credință”.
„Deci, mintea aceasta a noastră nu e lăsată de Dumnezeu pentru a aduna frânturi de informații, așa cum se întâmplă. Ce faci cu informațiile? Suntem asaltați de o avalanșă de informații care se grămădește în mintea noastră mai mult aducând confuzie, îndepărtare și înstrăinare”.
„Praznicul de astăzi ne învață un lucru esențial: că mintea noastră este lăsată de Dumnezeu să se uimească, să se mire așa cum au fost uimiți și copleșiți Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan. Omul care nu se uimește (…) acela nu a înțeles nimic din realitate”, a subliniat Pr. Gheorghe Holbea.
„Mintea noastră nu trebuie ea să recompună realitatea. Realitatea există și ea trebuie contemplată, gustată, cum ne învață Sfântul Simeon Noul Teolog”, a adăugat părintele profesor.
Sfinția sa a mai evidențiat, în acesată notă a „uimirii”, că „limbajul pe care noi îl descoperim atunci când ne apropiem de minunea lui Dumnezeu, de tainele Lui, este un limbaj al imnului, un limbaj poetic: ‹Cât de slăvite sunt lucrările Tale, Doamne, toate cu înțelepciune Le-ai făcut›”.
Urmărește predica integral:
Foto: captură video Mănăstirea Putna
