În data de 28 martie se împlinesc 45 de ani de la trecea în veșnicie a unuia dintre pilonii poeziei creștin ortodoxe românești.

Daniel Turcea s-a născut la Târgu Jiu în data de 22 iulie 1945. A studiat la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, pe care l-a absolvit în anul 1968. În timpul adolescenței a vădit abilități artistice deosebite și a acumulat cunoștințe în diferite domenii, precum matematici superioare, fizică atomică, chimie, anatomie, filozofie, istoria artei și literatură.

În tinerețea sa, a fost atras de filosofie și religiile orientale, însă credința ortodoxă l-a cucerit desăvârșit, nemaiputând să se despartă vreodată de ea.

La terminarea studiilor a debutat în revista „Amfiteatru”, iar doi ani mai târziu a publicat volumul de versuri „Entropia”. Ulterior a publicat și volumul „Epifania”, cu un an înainte de moarte. În anul 1982, toată opera sa a fost publicată în volumul „Epifania” care a adunat și poemele de dragoste inedite. Opera integrală a fost publicată în anul 1991.

Ca duhovnici şi i-a ales pe Pr. Arsenie Papacioc, apoi pe Pr. Sofian, ei fiind cei care i-au oferit liniştea sufletească de care avea nevoie.

Multe dintre informaţiile referitoare la Daniel Turcea au fost consemnate de Corina Negreanu, în urma unei conferinţe susţinute de sora poetului la Cluj-Napoca, în 2001.

„Ştiu, vom muri / dar câtă splendoare!”

Poeziile din ultimii ani de viaţă sunt o rememorare a traseului pe care poetul l-a urmat. Între cele două volume apărute în timpul vieţii, se poate observa o distanţă spirituală imensă, dar şi paşii convertirii.

Numit de Nichita Stănescu „cel mai mare poet al literaturii române, după Eminescu”, Daniel Turcea şi-a petrecut ultima perioadă a vieţii pământeşti în liniştea aşezământului monahal de la Cernica.

În semn de omagiu, în cimitirul mănăstirii, a fost amenajată o piațetă în memoria marelui poet, ca urmare a gândului exprimat pe patul de moarte în faţa surorii sale, Lucia.

„Cu toate că știu că n-ai cu ce, dacă te va ajuta Dumnezeu și vei putea vreodată-n viață, fă-mi și mie o Troiță de lemn, te rog mult!”.

Pe soclul din piatră al troiței au fost gravate două mărturii. Prima îi aparține părintelui profesor Dumitru Stăniloae, al cărui mormânt se află la mică distanță față de cel al poetului:

„Poezia lui Daniel Turcea este extraordinară, de mare adâncime și căldură despre Ortodoxie, de fidelă redare și de profundă trăire mistică a învățăturii creștin-ortodoxe. O poezie care se va impune în lumea întreagă!”

Cea de-a doua mărturie vine din partea părintelui arhimandrit Nicodim Bujor de la Mănăstirea Cernica: „Daniel Turcea este singurul poet creștin-ortodox, în sens filocalic și paterical, din vremea noastră!”

„Ultimul cuvânt pe care l-a spus pe acest pământ a fost: rugați-vă!”, a mărturisit sora poetului.

În data de 28 martie 1979, Poetul Daniel Turcea a trecut la viața veșnică și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Sursă foto: jurnaldeargeș.ro