Pentru comunitatea dreptmăritorilor creștini din parohia Vintere, Protopopiatul Tinca, ziua de 22 iunie 2014, Duminica a doua după Rusalii, a Sfinților Români, va rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica bisericească a enoriei, fiind pus început bun la zidirea noii biserici parohiale, cu hramurile „Buna Vestire” și „Adormirea Maicii Domnului”, după cum ne-a transmis Pr. Călin Popa.
Bucuria celor 555 de suflete care formează parohia Vintere a fost prilejuită de vizita pastorală a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, înconjurat de un ales sobor de ieromonahi, preoți și diaconi: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarh și stareț al mănăstirii Izbuc, dimpreună cu ieromonahi de la așezământul monahal, preacucernici părinți consilieri, membri ai Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei, preacucernicii părinți protopopi de la cele patru protopopiate din eparhie și preoți din parohiile învecinate.
A fost cea de-a doua vizită canonică a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în parohia Vintere, după ce, în urmă cu șapte ani, în anul 2007, tot în Duminica Sfinților Români, noul Întâistătător al Eparhiei Oradiei a poposit pentru întâia oară la Vintere, săvârșind Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, urmată de sfințirea holdelor.
În anul 2012, urmare a unui proces în justiție, biserica parohială a fost retrocedată către mica comunitate greco-catolică din localitate, românii ortodocși majoritari fiind nevoiți să purceadă la lucrarea de construire a unei noi biserici, sfintele slujbe fiind săvârșite alternativ în vechiul locaș de cult.
În cadrul Sfintei Liturghii, în predica rostită după momentul citirii pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a prezentat un frumos tablou al celor mai importanți dintre sfinții odrăsliți de neamul românesc sau care au activat pe meleagurile noastre, de la cei din vechime și până în zilele noastre:
„Evanghelia pe care am auzit-o acum, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, în cea de-a doua Duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, sărbătoarea Cincizecimii, ne amintește nouă cum au fost chemați la apostolat primele perechi de apostoli, frați între ei, doi câte doi, Petru și Andrei, dar și Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu. Ei erau pescari, oameni simpli și neînvățați, pe care Domnul Hristos îi cheamă să Îl urmeze pe El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, și pe care îi transformă în pescari de oameni, prin care Dumnezeu a vânat, apoi, lumea, așa cum frumos se arată în troparul Cincizecimii, chemând mulțimea oamenilor, cu năvoadele credinței, pescuindu-i și așezându-i în Corabia cea mare și mântuitoare a Bisericii; Corabia Mântuitorului Iisus Hristos, care Îl are pe El la cârmă, Corabie ce navighează pe marea acestei vieți, tulburată de viforul ispitelor, spre limanul mântuitor, spre uscatul cel liniștit al Împărăției Cerurilor, împărăție ce a coborât-o Dumnezeu din cer pe pământ, pentru ca noi, oamenii, să intrăm în ea, cu drept de cetățenie deplină. Dacă prima Duminică după Rusalii a fost închinată cinstirii Tuturor Sfinților, din toate timpurile și din toate locurile, cea de-a doua Duminică după praznicul Cincizecimii este închinată cinstirii tuturor Sfinților Români, fiind așezată pentru a ne aduce aminte de toți sfinții din neamul nostru, odrăsliți în pământul românesc, dar și de sfinții din alte neamuri care au venit în țara noastră și au propovăduit în chip minunat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, unii dintre ei murind de moarte martirică, cum a fost Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul al Țării Românești, venit din îndepărtata Ivirie sau Georgie, care s-a îngrijit și de Episcopia noastră Ortodoxă Română a Oradiei, trimițând aici pe Episcopul Petru Hristofor, pe care l-a hirotonit în capitala Țării Românești, mitropolitul Țării Românești primind de la Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol și titulatura de Exarh al Plaiurilor și dreptul de a se îngriji și de viața bisericească a românilor ortodocși din Transilvania și din părțile ungurene. Avem și alți sfinți din alte neamuri care s-au nevoit în mănăstirile și schiturile din codrii Carpaților, îndumnezeindu-se, ajungând la vederea luminii necreate a lui Dumnezeu aici pe pământ și contribuind esențial și substanțial la renașterea duhovnicească a tuturor popoarelor ortodoxe și, îndeosebi, a fraților noștri creștini din Răsărit, din îndepărtata Rusie, și ne referim aici la Sfinții Cuvioși veniți din spațiul slav, răsăritean, Vasile de la Poiana Mărului și Paisie de la Neamț, care, prin înnoirea filocalică, au contribuit la marea mișcare duhovnicească a stareților din Rusia, unde s-a ajuns la crearea unor capodopere unice în istoria literaturii și artei universale, un exemplu arhicunoscut fiind Feodor Dostoievski, ucenicul duhovnicesc al Sfântului stareț Ambrozie de la Optina, care, la rândul său, a fost ucenic în școala isihastă întemeiată la Mănăstirea Neamțului de Sfântul Paisie Velicikovski. Înainte de aceștia au fost sfinții români care au murit de moarte martirică, în timpurile de început ale Creștinismului, cum arată numele sfinților străvechi daco-romani ale căror moaște au fost descoperite în chip minunat la Niculițel, Zotic, Atal, Camasie și Filip, sau, în vremurile mai noi, sfinți români care au murit ca martiri în alte părți, cum este Sfântul Ioan Valahul, ori Sfântul Voievod Martir Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, de la a cărui moarte martirică, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și a ginerelui său, sfetnicul Ianache Văcărescu, se împlinesc trei sute de ani, și pe care îi cinstim în chip special în acest an, în întreaga Patriarhie Română. De asemenea, îi cinstim astăzi și pe sfinții voievozi, ctitori de locașuri sfinte care, prin pocăință și printr-o viață închinată biruinței credinței, L-au mărturisit pe Domnul Hristos, cum sunt binecredincioșii voievozi Ioan Ștefan al III-lea Mușat, Ștefan cel Mare și Sfânt, Domnul Țării Moldovei, sau Ioan Neagoe Basarab Voievod, Domnitorul Țării Românești, ctitorul Mănăstirii Argeșului, care a lăsat în scris frumoasele „Învățături către fiul său Teodosie”. În vremea când în apusul Europei, sub auspiciile Renașterii, care începea să desacralizeze spațiul cultural occidental, apărea marea operă „Principele” a lui Niccolo Machiavelli, în care erau învățați, cei care doreau să acceadă la putere, că scopul scuză mijloacele și că poți călca peste cadavre ca să îți obții scopurile, în Țara Românească, Voievodul Sfânt Ioan Neagoe Basarab, la fel ca marii bazilei de la Constantinopol, își învăța în duh filocalic pe fiul Teodosie, pregătindu-l pentru domnie, care, însă, a murit de tânăr. Împreună cu mulțimea voievozilor binecredincioși avem și mulțimea ierarhilor, dascăli de cultură românească, cum sunt Sfântul Iachint, cel dintâi Mitropolit al Țării Românești și toți marii ierarhi care au strălucit în toate provinciile Țării Române, inclusiv în Transilvania, începând cu Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, Arhiepiscopul Transilvaniei, atestat documentar la anul 1377, dar și marii sfinți ierarhi apărători ai dreptei credințe precum Sava Brancovici, de neam sârb, Ilie Iorest, român din Moldova, sau Simion Ștefan, român din Transilvania, toți trei din veacul al șaptesprepzecelea, cel din urmă îngrijindu-se de apariția Noului Testament de la Bălgrad, din 1648. Îi pomenim și pe sfinții ierarhi cărturari Varlaam și Dosoftei, Mitropoliții Moldovei, voievozi ai culturii, care au lăsat importante opere în limba română, pentru toată suflarea românească, precum Cazania lui Varlaam de la 1643, cum mai târziu, în 1688, la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino și începutul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, a apărut Biblia de la București, prima ediție a Sfintei Scripturi în limba română tipărită în capitala Țării Românești. Prin fericita purtare de grijă a lui Dumnezeu, chiar astăzi, 22 iunie, în Duminica Sfinților Români, pomenim un sfânt ierarh din neamul nostru, Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, un sfânt deopotrivă învățat și smerit, plin de slava lui Dumnezeu, care, prin multă pocăință și lacrimi, a ajuns la îndumnezeire și, prin multe umilințe trecând în viață, a strălucit cu putere, înscriindu-se în galeria sfântă a ierarhilor sfinți ai neamului nostru din vechime, dar și inaugurând șirul aproape contemporan cu noi de sfinți ierarhi români care continuă, în chip strălucit, după Sfântul Grigorie Dascălul, cum este Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, Noul Severin, care a lăsat ca moștenire singura mănăstire din țara noastră, după rânduiala din Sfântul Munte al Atonului, unde femeile nu au acces, Mănăstirea Frăsinei din județul Vâlcea. Tot astăzi serbăm o sfântă din neamul nostru, de la sudul Dunării, pe Sfânta Împărăteasă Teodora din Arta, capitala Epirului, unde, până în zilele noastre, trăiesc coreligionarii și consângenii noștri aromâni sau macedoromâni. Toți acești mari voievozi și ierarhi, ctitori de cultură, se adaugă mulțimii cuvioșilor și martirilor ca un rod al celui dintâi chemat la apostolat, Sfântul Apostol Andrei, care a fost trimis să propovăduiască de Colegiul Apostolic care a condus Biserica din străvechime, prin tragere la sorți, în pământul binecuvântat al patriei noastre, la Dunărea de Jos, în Dobrogea, predica apostolică a primului ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos fiind izvorul credinței noastre strămoșești. Cu multă evlavie, ne plecăm frunțile înaintea Tronului slavei Preasfintei Treimi și cerem ajutorul și mijlocirea sfinților din neamul nostru, a celor pe care îi cunoaștem, dar și a celor pe care nu îi cunoaștem cu numele, dar care sunt cunoscuți de Dumnezeu, de la Sfântul Apostol Andrei și primii episcopi din Dobrogea, Dacia Pontică sau Sciția Mică, care au luminat poporul cu Evanghelia Domnului Iisus Hristos, de la primii ierarhi din Daciile sud-dunărene, Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, de la Naisus, Remesiana, la primii episcopi de la Tibiscos, din Banat, și până la sfinții din vremurile noastre, toți sfinții voievozi, boieri, binecredincioși creștini și creștine, preoți mărturisitori ai Ortodoxiei, călugări și călugărițe cu viață sfântă și mulțime de credincioși și credincioase care L-au mărturisit pe Hristos, au fost umiliți, au suportat nedreptăți în cursul istoriei și s-au mântuit, încât pământul pe care noi călcăm, pământul patriei noastre, este doldora de osemintele, de moaștele sfinților neamului românesc.”
Părintele Vasile Popa, protopopul Tincăi și paroh la Vintere, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfințitului Părinte Sofronie din partea clerului Protopopiatului Tinca și a credincioșilor din Parohia Vintere și a prezentat pe scurt istoria zbucimată a comunității ortodoxe din Vintere, amintind despre Voivodul Petru de Vintere care, în anul 1349, face referire la existența unei comunități ortodoxe în localitate. Părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru tot sprijinul și purtarea de grijă pe care a arătat-o față de credincioșii din Vintere, oficialităților locale și centrale, dar și credincioșilor pentru atașamentul față de Biserica Ortodoxă.
După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreună cu frumosul sobor de ieromonahi, preoți și diaconi și poporul dreptmăritor prezent, cu prapuri și icoane, în imne și cântări de biruință, s-a deplasat la locul unde se va construi noul locaș de cult și a oficiat slujba de sfințire a pietrei de temelie a noii biserici parohiale cu hramurile „Buna Vestire” și „Adormirea Maicii Domnului”.
După citirea hrisovului îndătinat, de către Părintele Protoiereu Nicolae Alexandru Pop, vicar eparhial, Părintele paroh Vasile Popa a ținut să aducă alese mulțumiri Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, dar și oficialităților locale și centrale pentru sprijinul acordat.
În cuvântul rostit cu această ocazie Preasfințitul Sofronie a subliniat importanța zidirii unei noi biserici, felicitând pe părintele paroh pentru toată activitatea pastoral-misionară pe care o desfășoară și pe credincioșii parohiei Vintere pentru statornicia în dreapta credință, pentru dragostea și râvna sfântă de care dau dovadă față de Biserica strămoșească:
„Cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit o lucrare mare și sfântă acum, așezarea pietrei de temelie pentru noua biserică parohială din Vintere, ce începe a se zidi astăzi. O lucrare mare și sfântă, pentru că mare și sfântă este lucrarea de ridicare a oricărei biserici. Mare și sfântă îndeosebi pentru vremurile noastre de criză, în primul rând de criză spirituală, dar și materială. Criză spirituală pentru că vedem, cu toții, cum secularizarea și materialismul pun stăpânire pe tot mai multe suflete, pe tot mai multe inimi. De aceea, este o întreprindere temerară, un act de curaj mare în vremurile noastre, să purcezi la zidirea unui sfânt locaș. Dar este și o lucrare sfântă, pentru că orice casă ridicată lui Dumnezeu pe pământ înseamnă un loc al sfințeniei, unde Dumnezeu, cu harul Său, vine, sfințește și binecuvintează.”
