A trăi și sluji în taina și în continuitatea lucrării martirilor creștini din antica cetate a Noviodunumului este, fără îndoială, o formă de înveșnicire a credinței creștine. De aceea, nu este de mirare că și părinții, cu credincioșii și bisericile lor din Isaccea, trăiesc prezentul, zidesc clipa, în aceeași taină, lumină, bucurie și jertfelnicie a începutului nostru creștin. Ne-am convins de acest adevăr în Parohia Isaccea 1, la biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din județul Tulcea.
Noviodunum, antica cetate dunăreană din nordul Dobrogei, cu numele ei celtic, care înseamnă „Noua Forță”, Isaccea de astăzi, ce-și revendică denumirea de la căpetenia locală Saccea, pomenită de prințesa bizantină Ana Comnena în opera ei biografică „Alexiada”, respiră în prezent, mai mult decât propria-i nevoire contemporană, martiriul sutelor de creștini, cunoscuți și necunoscuți, trecuți prin săbiile persecutorilor împărați Nero, Domițian, Traian, Hadrian, Antonin Piul, Marcu Aureliu, Septimiu Sever, Maxim Tracul, Deciu, Valerian, Aurelian sau Dioclețian.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
