Potrivit statisticilor, peste 500.000 de români îşi serbează onomastica de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, dintre care peste 370.000 sunt bărbați.
În data de 29 iunie sunt felicitați toţi cei care poartă următoarele nume sau alte derivate: Petre, Petru, Petrişor, Petruţ, Petruş, Petrică, Pătru, Pavel, Pavelică, Paveluţă, Păvălaş, Paul, Paulică, Paulin, Petrache, Pavăl, Paula, Petra, Petruţa, Petriţa, Paulina, Polina, Petronela sau Petruca.
Din punct de vedere etimologic, numele Petru provine din grecescul „Petros” (Πετρος), care înseamnă „piatră”, fiind o traducere a numelui „Kephas”, de origine aramaică. După cum apare în textele evanghelice, numele inițial al Apostolului Petru era Simon (ebr. Shimeon), însă Mântuitorul i-a schimbat numele atunci când i-a spus: „Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa]” (Ioan 1: 42).
Moștenit din latina populară în forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus, mai apoi, pe filiera greco-slavă, sub forma Petre, Petru etc, se arată într-un articol documentar din portalul Doxologia.
Pavel nu este altceva decât forma româneasca a latinescului Paul(us), încetățenit în vocabularul limbii noastre sub influență greco-slavă. Termenul s-ar putea traduce prin adjectivul „paullus” („mic” sau „umil”), fiind înrudit cu „paucus” sau „pauper” („sărăcăcios”).
Sfântul Pavel s-a alăturat mai tarziu cetei apostolice, în urma convertirii de pe drumul Damascului, când a auzit glasul Domnului: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?”. Din prigonitor, Sfântul Pavel avea să devină, sub noul său nume (tradus și interpretat ca expresie profundă a smereniei), cel mai perseverent propovăduitor al Evangheliei.
Foto credit: Basilica.ro
