După mai multe încercări blocate de fiecare dată de autoritățile statului, iată că în septembrie-octombrie 1977, părintele Cleopa de la Sihăstria primea răspuns la rugăciunile sale. Mergea în pelerinaj în „Grădina Maicii Domnului” a Ortodoxiei împreună cu protosinghelul Victorin Oanele și ierodiaconii Vartolomeu Florea și Ioanichie Bălan. Situația în Athos era destul de complicată pentru călugării români. Situația lor era grea, față de cea a călugărilor ortodocși din celelalte state socialiste, precum URSS, Iugoslavia sau Bulgaria, care se aflau într-o adevărată competiție în a câștiga influență în mediul athonit.
Pe de altă parte, călugării români erau dezbinați în problema calendarului. Dar pelerinajul părintelui Cleopa a pus început bun comunităților românești de la Prodromu, Lacu și la chiliile românești, a tuns în monahism pe frații trimiși mai înainte și care viețuiau deznădăjduiți în lipsa sprijinului din țară. Părintele Cleopa a predicat călugărilor români și greci îndeosebi, a slujit alături de aceștia și a sudat conviețuirea cu frații monahi din celelalte Biserici ortodoxe. Practic, părintele Cleopa a fost cel care a reînviat monahismul românesc în Muntele Athos și a arătat lumii ortodoxe rolul pe care Biserica Ortodoxă Română îl are în creștinism.
