„Spiritualitatea ortodoxă nu cunoaște utopia Învierii fără Cruce, nici pesimismul Crucii fără Înviere”, transmite Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în enciclica sa de Sfintele Paști.
În mesajul său de Paște, Sanctitatea Sa Bartolomeu subliniază că în spiritualitatea ortodoxă „răul nu are ultimul cuvânt în istorie”, iar credința în Înviere „se manifestă ca mijloc în lupta împotriva prezenței răului în lume și a consecințelor sale, funcționează ca o forță dinamică de transfigurare”.
Totodată, Patriarhul Ecumenic semnalează că în conștiința ortodoxă „nu există loc pentru capitulare în fața răului sau pentru indiferență cu privire la evoluția realităților umane”.
Patriarhul Constantinopolului reamintește tuturor că „cea mai profundă și suprema expresie a propriei noastre libertăți” este de fapt credința în Înviere.
Patriarhul Ecumenic utilizează enciclica sa și ca prilej de rugăciune pentru Dumnezeu „să dăruiască pace lumii, să ne lumineze calea spre tot lucrul cel bun și plăcut Acestuia”.
Text integral:
Enciclica de Sfintele Paști a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu
Bartolomeu,
Prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic
Către plenitudinea Bisericii,
Har, pace și milă de la Hristos cel Înviat și Slăvit
Preacinstiți frați ierarhi,
Preaiubiți fii și fiice în Domnul,
Cu purtarea de grijă și cu harul lui Dumnezeu am străbătut nevoința Sfântului și Marelui Post și am intrat cu emoție în Săptămâna Pătimirilor Domnului. Acum ne bucurăm de praznicul luminat al Învierii Sale, prin care am fost izbăviți de tirania morții.
Slăvita ridicare din morți a Mântuitorului Hristos este în același timp împreună înviere a întregului neam omenesc și pregustare a desăvârșirii tuturor și a împlinirii Iconomiei Dumnezeiești în Împărăția Cerească.
În Biserică participăm la taina de nedescris a Învierii, ne sfințim prin Tainele ei și trăim Paștele, „care ne-a deschis nouă porțile Raiului”, nu ca amintire a unui eveniment al trecutului, ci ca chintesență a vieții bisericești, ca prezență veșnică a lui Hristos între noi, o prezență care ne este mai apropiată decât ne suntem noi înșine.
Creștinii ortodocși descoperă de Paște că sinele lor adevărat este în Hristos, se integrează în mersul tuturor spre cele ce vor să vină, „cu o bucurie negrăită și strălucită” (1 Petr. 1:8), ca și „fii ai luminii… și fii ai zilei” (1 Tes. 5:5).
Pulsul Învierii constituie element caracteristic al vieții ortodoxe. În zadar a caracterizat un filozof spiritualitatea ortodoxă ca fiind „întunecată” și „tomnatică”. Pe bună dreptate este remarcată de către apuseni sensibilitatea ortodocșilor în ceea ce privește sensul și profunzimea experienței pascale, fără a diminua credința, deoarece drumul spre Înviere trece prin Cruce.
Spiritualitatea ortodoxă nu cunoaște utopia Învierii fără Cruce, nici pesimismul Crucii fără Înviere. Din acest motiv, răul nu are în trăirea ortodoxă ultimul cuvânt în istorie, în timp ce credința în Înviere se manifestă ca mijloc în lupta împotriva prezenței răului în lume și a consecințelor sale, funcționează ca o forță dinamică de transfigurare.
În conștiința de sine ortodoxă nu este loc pentru capitulare în fața răului sau pentru indiferență cu privire la evoluția realităților umane. Din contră, contribuția la transformarea istoriei are un fundament teologic și o perspectivă existențială și se manifestă în afara pericolului identificării Bisericii cu lumea.
Creștinul ortodox are conștiința contrastului dintre realitatea lumească și desăvârșirea eshatologică și nu este cu putință să rămână pasiv în fața a ceea ce este negativ. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă nu a privit niciodată nevoința transformării lumii ca un aspect irelevant. Credința în Învierea Domnului a salvat Biserica atât de egocentrism și izolare, cât și de secularizare.
În Paștele creștinilor ortodocși se concentrează întreaga taină și bogăție existențială a evlaviei noastre. „Spaima” Mironosițelor, când, „au intrat în mormânt și au văzut un tânăr… îmbrăcat într-un veșmânt alb“ (Mc. 16:5) caracterizează măreția și esența experierii credinței ca experiență existențială care șochează/surprinde.
„S-au înspăimântat” arată că omul se află în fața unei taine, care devine și mai profundă pe măsură ce te apropii de ea, potrivit cu ceea ce s-a spus despre credința noastră că „nu este cale care duce de la taină la cunoaștere, ci de la cunoaștere spre taină”.
În timp ce negarea tainei îl micșorează existențial pe om, acceptarea ei îi deschide acestuia poarta cerului.
Credința în Înviere este cea mai profundă și suprema expresie a propriei noastre libertăți sau, mai degrabă, sursa acesteia ca acceptare de bunăvoie a mărețului dar dumnezeiesc al îndumnezeirii după har.
Biserica Ortodoxă, ca „Înviere trăită”, este spațiul „celei mai autentice libertăți”, care este în viața creștină fundament, cale și destinație finală.
Învierea lui Hristos este Evanghelie a libertății, un dar al libertății și o garanție „a libertății comune” în „trăirea veșnică” a Împărăției Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.
Cu aceste sentimente, cinstiți frați și iubiți fii, cuprinși de bucuria deplină a participării la „praznicul de obște al tuturor”, luând lumină din lumina cea neapusă și slăvindu-L pe Hristos Cel Înviat din morți, Care a dăruit viață tuturor, purtându-i în gând în această zi de măreață sărbătoare „aleasă și sfântă zi” pe toți frații care se află în nevoi, ne rugăm Domnului, Care „a călcat cu moartea pe moarte” și Dumnezeul păcii, să dăruiască pace lumii, să ne lumineze calea spre tot lucrul cel bun și plăcut Acestuia, cântând imnul plin de bucurie „Hristos a înviat”!
Fierbinte rugător pentru voi toți către Hristos Cel Înviat,
† Bartolomeu al Constantinopolului
Fanar, Sfintele Paști 2024
Foto credit: Patriarhia Ecumenică / Nikos Papachristou
