În mesajul său de Crăciun din anul 2024, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat semnificația profundă a sărbătorii Nașterii Domnului, care nu reprezintă doar o celebrare sentimentală, ci o participare existențială la marea taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Mesajul său a inclus o reflecție asupra contrastului dintre progresul tehnologic și spiritualitatea creștină, evidențiind provocările și oportunitățile pe care le aduce era postumană.
Patriarhul Constantinopolului a amintit că, deși știința și tehnologia au adus progrese extraordinare, acestea nu ating profunzimile sufletului uman, care rămâne mai mult decât ceea ce oferă aceste realizări tehnice.
El a criticat noțiunea de „postuman” și „supraom”, subliniind că Biserica nu se teme de progresul tehnologic, pe care îl consideră un dar de la Dumnezeu, dar atenționează asupra pericolelor care pot veni din această direcție.
Referindu-se la Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din 2016, Patriarhul Bartolomeu a accentuat contribuția creștinismului la cultura seculară, menționând că Dumnezeu l-a așezat pe om ca administrator al creației sale.
Mesajul său pune accentul pe unicitatea și demnitatea umană, care ar trebui să fie păstrate în fața avansurilor tehnologice și filosofice care pot duce la o ruptură între cer și pământ.
În contextul actual al lumii, plină de violențe și nedreptăți sociale, Patriarhul Ecumenic a invocat mesajul de pace și bucurie al Nașterii Domnului, subliniind că „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace” rămâne un ideal pentru omenire. El a încurajat credincioșii să răspundă chemării lui Hristos, care bate la poarta inimii fiecăruia, oferind libertatea de a-L primi sau nu.
Mesajul se încheie cu urări de sărbători binecuvântate, îndemnând la o viață plină de fapte bune, sănătate și pace, în perspectiva milostivirii lui Dumnezeu pentru anul ce va veni.
Cuvânt pastoral Patriarhal la Praznicul Nașterii Domnului (2024)
† BARTOLOMEU
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic,
Întregii plerome a Bisericii,
Har, milă și pace de la Mântuitorul Iisus Hristos născut în Betleem
Cinstiți frați Arhierei,
Binecuvântați fii în Domnul,
Cu binecuvântare cerească am ajuns și în acest an la slăvitul praznic al Nașterii după trup a Cuvântului lui Dumnezeu, Care venind în lume, S-a sălășluit între noi „din nemărginita Sa iubire de oameni”. Cântăm în psalmi și imnuri și preaslăvim în bucurie de negrăit marea taină a Înomenirii, „care pe toate cele noi le-a înnoit, singura noutate sub soare”, prin care i se deschide omului calea îndumnezeirii după har și întreaga creație se reînnoiește.
Crăciunul nu constituie trăire a sentimentalismelor, care „vin repede și dispar încă și mai repede”. Este participare existențială la întregul eveniment al Iconomiei Dumnezeiești. După cum mărturisește Evanghelistul Matei, stăpânirea lumii a dorit dintru început să dispară Pruncul Dumnezeiesc.
Pentru credincioși, împreună cu „Hristos se naște” al sărbătorii Întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl și cu clopotele de întristare ale Patimilor, se propagă întotdeauna „Hristos a Înviat”, mesajul purtător de bucurie al biruinței împotriva morții și al așteptării Învierii celei de obște.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace” se aude iarăși într-o lume plină de violențe, nedreptate socială și erodare a demnității umane. Progresul deosebit al științei și tehnologiei nu ajunge la profunzimea sufletului uman, de vreme ce omul este întotdeauna mai mult decât ceea ce îi oferă știința și decât ceea ce urmărește progresul tehnologiei. Ruptura dintre cer și pământ nu se unește în mod științific în ființa omului.
Astăzi se propagă cuvântul „postuman” și e apreciată inteligența artificială. Desigur, visul unui „supraom” nu constituie o noutate. Ideea unui „om progresiv” se sprijină pe progresul tehnologiei și pe înzestrarea lui cu mijloace nemaiîntâlnite în experiența și istoria umană, prin care i se face posibilă depășirea măsurii umane existente până astăzi.
Biserica nu se teme de progresul tehnologic. Percepe cunoașterea științifică ca „dar dăruit de Dumnezeu omului”, însă fără a nega sau a trece cu vederea pericolele științei. În Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), se accentuează contribuția creștinismului și „la evoluția sănătoasă a civilizației seculare”, de vreme ce Dumnezeu „l-a așezat pe om ca administrator al creației dumnezeiești și colaborator al Său în lume”.
În continuare, se menționează răspicat: În locul „omului-dumnezeu”, Biserica Ortodoxă îl aşază pe „Dumnezeu-Omul” ca măsură ultimă a tuturor lucrurilor: „Nu vorbim de om îndumnezeit, ci de Dumnezeu înomenit” (Sfântul Ioan Damaschin, Expunere exactă a credinţei ortodoxe, III, 2, PG 94, 988).
Răspunsul la întrebarea critică, cum va coexista perspectiva veșnică a „zilei a opta” cu forța și prometeismul culturii tehnologice, a evoluțiilor posterioare și tranzițiilor ei, în mijlocul unor demersuri post umane și supraumane antropoteiste? Se va salva „cultura persoanei”, respectul sfințeniei și dovada frumuseții ei, dăruită în întregime și pentru totdeauna în taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu? Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, „adevărul a venit” și „i-am perceput urma”.
Pentru om întotdeauna adevărul va fi legat de relația acestuia cu Dumnezeu, ca și răspuns la coborârea lui Dumnezeu spre el, dar și ca așteptare și întâmpinare a Domnului Slavei Care va să vină. Această credință trăită sprijină lupta omului de a face față conflictelor și provocărilor vieții sale pământești, în viețuirea sa „cu pâine”, în supraviețuirea și în evoluția sa socială și culturală. Nimic în viața noastră nu ne este de folos fără raportarea la Dumnezeu, în perspectiva „plinătății vieții, a plinătății bucuriei și a plinătății cunoașterii” Împărăției Sale.
Crăciunul este ocazia de a conștientiza taina libertății lui Dumnezeu și marea minune a libertății omului. Hristos bate la poarta inimii umane, însă doar omul înzestrat cu libertate poate să-i deschidă. „Desigur, fără Acesta”, scrie părintele George Florovsky de veșnică pomenire, „omul nu poate să facă nimic. Și totuși, există ceva care doar de om se poate înfăptui – să răspundă chemării lui Dumnezeu și să Îl primească pe Hristos”.
Prin „Da-ul” la chemarea de Sus, Hristos Se descoperă ca „lumina cea adevărată”, precum „calea, adevărul și viața”, ca răspuns la întrebările vieții veșnice și la căutările sufletului, la doririle inimii și la speranța omului, dar și cu privire la originea și traiectoria creației. Aparținem lui Hristos, în El sunt toate unite.
Hristos este „Alfa și Omega, primul și cel de pe urmă, începutul și sfârșitul”. Prin Întruparea Sa cea de bună voie „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire”, Cuvântul lui Dumnezeu „nu doar că s-a sălășluit în oameni, ci și-a ipostaziat firea omului ca pe a sa”, fundamentând în acest mod perspectiva veșnică comună și unitatea umanității. Nu eliberează un popor, ci întreaga omenire, nu îndreaptă spre mântuire doar istoria, ci înnoiește întreaga creație.
Cele legate de istorie sunt valabile pentru întreaga existență în mod concret și definitiv „înainte de Hristos” și „după Hristos”. Față de toate cele care sunt în lume, în istorie și prin ea până în veșnicie, înspre zorii zilei celei neînserate a Împărăției cerești a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Biserica „care nu este din lume” dă mărturie despre adevăr, săvârșind lucrarea ei sfințitoare și duhovnicească „pentru viața lumii”.
Frați și fii în Domnul,
Plecând cu evlavie genunchii înaintea Maicii Domnului care poartă Pruncul în brațe și închinându-ne cu smerenie „Cuvântului Celui dintru început”, Care a luat chipul nostru, vă dorim tuturor sărbători binecuvântate ale Nașterii Domnului, și un An Nou al bunătății Domnului, prielnic, cu sănătate și pace, roditor de fapte bune, cu veselie duhovnicească și dumnezeiești daruri, în care întreaga lume creștină va serba împreună și va cinsti aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Al vostru fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți,
† Bartolomeu al Constantinopolului
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Emanuela Ene
