Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat, în Duminica dinaintea Nașterii Domnului, înțelesurile adânci ale Genealogiei Mântuitorului Iisus Hristos, relevate prin pasajul evanghelic citit în această zi.
În cuvântul rostit la Paraclisul Reședinței Patriarhale, PF Daniel a subliniat că cele 42 de generații menționate de Sfântul Evanghelist Matei reprezintă o „stăruință a credinței” și o pregătire treptată a firii umane pentru primirea Fiului lui Dumnezeu.
Preafericirea Sa a explicat simbolistica celor trei etape de câte 14 generații: aceste perioade istorice prefigurează cele trei slujiri ale Mântuitorului. Este vorba despre „Perioada judecătorilor” (de la Avraam la David); „Perioada regilor” (de la David la strămutarea în Babilon) și „Perioada arhiereilor” (de la exil până la Nașterea Domnului).
„Toate aceste trei perioade Îl preînchipuiau pe Hristos, Care este Judecător, Împărat și Mare Preot. Odată cu Nașterea Sa, poporul care crede în El este condus de Hristos, Arhiereul cel veșnic și Împăratul veacurilor”, a precizat Patriarhul României.
Lucrarea lui Dumnezeu în istorie
Analizând structura genealogiei, Preafericirea Sa a evidențiat valoarea simbolică a numerelor. Cele 42 de generații, împărțite la cifra 7 (simbolul perfecțiunii), dau rezultatul 6, număr ce amintește de cele șase zile ale Creației.
„Toate aceste perioade sunt perioade de muncă, de lucrare, de osteneală și adesea de suferință. Drepții și profeții Vechiului Testament nu au avut o așteptare pasivă, ci una activă, o perioadă de mărturisire a credinței în mijlocul păgânilor și de ascultare smerită față de Dumnezeu”, a transmis Părintele Patriarh.
Preafericirea Sa a evidențiat rolul crucial al prorocului Miheia, care, cu șapte secole înainte de Evenimentul din Betleem, a văzut cu ochii credinței taina Întrupării. Patriarhul a explicat că, prin prorocia lui Miheia, ni se descoperă nu doar locul nașterii, ci și originea divină a lui Mesia, a Cărui „obârșie este dintru început, din zilele veșniciei”.
Universalitatea mântuirii
Patriarhul României a vorbit și despre includerea celor patru femei de neam străin (Rahab, Rut, Tamara și Batșeba) în genealogia Mântuitorului. Părintele Patriarh a subliniat că această alegere demonstrează că mântuirea nu este limitată etnic.
„Prin aceasta, Sfânta Evanghelie ne spune că nu numai poporul evreu este chemat la mântuire, ci și popoarele de altă etnie”, a explicat Preafericirea Sa, adăugând că prezența lor confirmă faptul că în fața lui Dumnezeu bărbații și femeile au o valoare egală în lucrarea mântuitoare.
PF Daniel a vorbit și despre necesitatea eliberării omului din robia morții. Citându-l pe Sfântul Grigore de Nyssa, Părintele Patriarh a spus că „Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul de eliberare, iar cel muritor de înviere”.
Această lucrare a fost împlinită de Noul Adam, Iisus Hristos, Cel care a vindecat rana neascultării protopărinților noștri, transformând moartea în poartă către viața veșnică, potrivit Patriarhului României.
Lumea ca dar și Euharistia ca recunoștință
În continuare, Părintele Patriarh a explicat că întreaga creație a fost făcută „în El, prin El și pentru El”.
„Întruparea Fiului veșnic al lui Dumnezeu a fost împlinirea unui plan al lui Dumnezeu pregătit din veșnicie, întruparea fiind scopul pentru care Dumnezeu a creat lumea. După cum spune Sfântul Apostol Pavel, toate au fost făcute în El, prin El și pentru El”.
„Deci lumea este darul lui Dumnezeu pentru Fiul. Și de aceea Fiul Se întrupează, vine în lume, sfințește lumea prin jertfa Sa și o dăruiește Tatălui ca semn de recunoștință, întemeind în ajunul pătimirii și morții Sale pe cruce Sfânta Euharistie sau Sfânta Recunoștință. Euharistia este Sfânta Recunoștință, Sfânta Mulțumire”, a precizat PF Daniel.
Pedagogia divină
În viziunea Patriarhului României, Nașterea lui Hristos arată lucrarea Duhului Sfânt.
„Așadar, Iisus Hristos Se naște ca om din femeie, după cum se nasc toți oamenii, dar zămislirea Sa ca om nu provine dintr-o iubire trupească între un bărbat și o femeie, ci este lucrarea supranaturală, mai presus de fire, a Duhului Sfânt în natura umană a Fecioarei Maria, din care Se zămislește sau Se întrupează și apoi Se naște Pruncul Iisus, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu Tatăl”, a spus PF Daniel.
Părintele Patriarh a subliniat că întreaga genealogie a Mântuitorului este o lecție de pedagogie divină: Dumnezeu Se pogoară treptat în istorie pentru ca omul să poată urca, prin lucrarea Duhului Sfânt.
„Duhul Sfânt este prezent și lucrător atât în taina înomenirii Fiului lui Dumnezeu, cât și în taina îndumnezeirii prin har a omului. S-a născut ca om prin lucrarea Duhului Sfânt și noi devenim fiii lui Dumnezeu după har, tot prin lucrarea Duhului Sfânt, fiindcă Duhul Sfânt face legătura între Tatăl și Fiul. Duhul Sfânt purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul. El arată iubirea dintre Tatăl și Fiul”, a subliniat Patriarhul.
Să-l primim pe Hristos în sufletele noastre
Patriarhul României a încheiat cu speranța că-L vom primi pe Hristos în sufletele și casele noastre, pentru că Dumnezeu nu ne impune nimic.
„Așadar, lucrarea de pregătire a omenirii în vederea întrupării Domnului nostru Iisus Hristos arată cât de mari sunt iubirea milostivă și răbdarea lui Dumnezeu, precum și respectul Lui față de libertatea persoanelor și a popoarelor cărora le propune mântuirea, dar nu le-o impune”.
„Să-L primim cu pace și bucurie pe Hristos Domnul în sufletele noastre și în casele noastre, înțelegând că Fiul lui Dumnezeu Se face om pentru ca noi, oamenii, să dobândim unirea cu firea divină prin har și Împărăția lui Dumnezeu”, a conchis Părintele Patriarh.
Foto credit: Ziarul Lumina
