Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat duminică Pilda samarineanului milostiv și a spus că acea coborâre de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă în planul mântuirii generale „degradarea naturii umane prin înstrăinarea față de Dumnezeu”.
Părintele Patriarh a notat că învățătorul de Lege care-l ispitea pe Hristos s-a smerit până la urmă și a trebuit să recunoască faptul că samarineanul, un străin de la care orice iudeu nu se aștepta la nimic bun, devine „aproapele” evreului, fiindcă este milostiv.
„Preotul Legii vechi și levitul, ca să nu se spurce, nu s-au atins de trupul sângerând al celui care a fost bătut, rănit și lăsat aproape mort pentru că ritualismul Legii vechi devenise foarte formalist și nu putea să scoată în evidență prioritatea iubirii milostive față de formele exterioare ale împlinirii unor prescripții formale”, a subliniat Preafericirea Sa în predica rostită la Paraclisul Reședinței Patriarhale.
Deși recunoaște că cel care a avut milă este „aproapele”, totuși învățătorul nu-l numește, nu-i spune „samarinean”, ci îi spune „cel care a făcut milă”, a adăugat Patriarhul Daniel detaliind contextul social de atunci.
„Cele două categorii de oameni se contestau, se urau și se evitau reciproc (…) Samarinenii au fost duși în robie de asiro-babilonieni și au împrumutat unele dintre obiceiurile lor și au amestecat credința iudaică cu aceste influențe politeiste. De aceea, erau considerați ca fiind de altă credință și de alt neam, deși la origine au fost și ei evrei”.
„Această ostilitate între iudei și samarineni arată că, în cazul în care un om se află în suferință, într-o situație grea ceea ce contează foarte mult nu este atât partea exterioară a manifestării credinței, cât bunătatea inimii”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Câtă iubire milostivă are omul în sine, atât este de om. Criteriul adevăratei valori a umanului este iubirea față de semeni”.
„Dar nu iubirea arogantă și posesivă, ci iubirea smerită și milostivă”, a atras atenția Preafericirea Sa.
Instituțiile iubirii milostive
Continuând explicațiile, Părintele Patriarh a arătat că acea „casă de oaspeți” la care a fost dus cel rănit reprezintă Biserica, în interpretarea Sfinților Părinți.
„Biserica a învățat din această parabolă să fie milostivă, să ajute pe oameni indiferent de credința lor, de neamul, de rangul sau de funcția lor în societate. De aceea, Biserica a înființat spitale care, în Europa Occidentală mai ales, se numeau adesea «Bunul samarinean»”.
„Aceste spitale, dar și întreaga operă filantropică a fost numită activitate a Bunului samarinean, adică izvorâtă din iubire milostivă, fără calcul de câștig, fără pretenție de răsplată în lumea aceasta și fără publicitate neapărat, fără câștig de imagine”.
„Iubirea smerită și milostivă – aceasta este esența comportamentului creștin autentic, izvorât din iubirea smerită și milostivă a lui Hristos”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că scopul acestei istorisiri despre bunul samarinean „nu este unul emoțional, ci unul misionar”.
Îndemnul „Mergi și fă și tu asemenea” de la finalul pildei înseamnă un program pentru toată viața, a subliniat Patriarhul Daniel.
„De la învățătură, treci la acțiune. De la sensurile Scripturii, treci la fapta milostivirii! De aceea, Biserica a înțeles că nu e suficient să predice iubirea milostivă, ci să și creeze instituții ale iubirii milostive”, a spus Preafericirea Sa oferind îndemnuri la grijă față de cei în suferință, atât la nivel personal, cât și instituțional.
Foto: Arhivă. ©Basilica.ro / Mircea Florescu
