Părintele Sava Aghioritul: Tristețea este o putere. Cum o folosim

În celebra sa lucrare „Patimi și depresie”, Ieromonahul Sava Aghioritul arată că „tristețea este o putere care ni s-a dat de către Dumnezeu după cădere ca să ne ajute în pocăință”.

„Noi, însă, (din pricina patimilor noastre și prin influența înșelătoare a celui rău), o folosim în chip rău și cădem în stare de depresie”, explică cuviosul.

O agenție de turism a stabilit în 2005 o formulă pentru calcularea celei mai deprimante zile din tot anul. Aceasta ar fi a treia zi de luni din ianuarie, numită „Lunea Albastră”, deci 20 ianuarie 2020.

În special pe social media, conceptul atrage foarte mult public și, ca urmare, diverse voci oferă în această zi soluții la tristețe și depresie.

Agenția de știri Basilica vă recomandă să înțelegeți și să folosiți tristețea așa cum spune Părintele Sava din Sfântul Munte Athos.

Părintele subliniază, în cartea amintită, că există două feluri de tristețe.

Tristețea după Dumnezeu

„Cea dintâi constituie dimensiunea celor pe care părinții le numesc «patimi firești și ireproșabile», adică cele care s-au întrupat în firea omului după păcatul protopărinților, și care nu sunt rele, cu toate că oferă mărturie despre căderea omului din starea de desăvârșire de dinainte”.

Această formă, explică Ierom. Sava, „nu doar că nu este ireproșabilă, ci poate și trebuie să fie folosită ca fundament al unei virtuți: tristețea după Dumnezeu (2 Corinteni 7:10)”.

„Tristețea după Dumnezeu” îngăduie omului să se mâhnească pentru căderea sa, să plângă pentru păcatele sale, să se întristeze pentru pierderea desăvârșirii, celei dintâi, să simtă durere pentru îndepărtarea lui de Dumnezeu care constă în starea pocăinței, a doliului duhovnicesc, a evlaviei și se materializează în harisma (sau darul) lacrimilor, precizează Părintele Sava.

Așadar, dacă ești azi trist din cauza condițiilor meteorologice și a încheierii sărbătorilor Crăciunului sau că ți-ai încălcat recent promisiunile făcute de Revelion, ori pentru datoriile financiare acumulate, folosește această stare pentru a trece mai departe și fii trist cu tristețea bună. Caută „împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga” (Matei 6:33).

Atimia

A doua formă a tristeții prezentată de ieromonahul athonit se referă la grecescul „atimia” care înseamnă gol sufletesc, lipsa dorinței de viață. El spune că această formă este „patimă și boală a sufletului, este folosirea greșită a tristeții”.

Cuviosul Sava se folosește în scrierea sa de scrierile teologului Jean Claude-Larchet, dar și ale Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Așadar, explică părintele, omul, „în loc să se folosească de tristețe ca să-și plângă păcatele sale, să se îndurereze pentru îndepărtarea de Dumnezeu și pentru pierderea bunurilor duhovnicești, omul o folosește invers: plânge pentru pierderea bunurilor materiale, se îndurerează pentru neputința lui de a-și satisface pofta și de a dobândi o plăcere așteptată sau chiar pentru faptul că a suferit o tulburare în relație cu semenii săi”.

Iată și precizarea lui Jean Claude-Larchet oferită de Părintele Sava:

„În patima aceasta, omul manifestă o comportare patologică îndoită: pe de o parte nu se mâhnește așa cum s-ar cuveni pentru această stare cu adevărat înfricoșătoare – starea căderii, a păcatului, a bolii – pe de altă parte se întristează pentru obiecte, stări, împrejurări etc., care n-au nicio importanță. Puterea de care dispune omul, nu numai că nu este folosită după voia lui Dumnezeu Care a dăruit-o, ca să se îndepărteze de păcat, ci dimpotrivă este întrebuințată nepotrivit, ilogic și nebunește în relația cu scopul ei firesc, ca să exprime alipirea față de lume. Și în final, se așază în slujba păcatului, într-un chip straniu”.

În finalul intervenției pe această temă, Părintele Sava atrage atenția că „patima principală care-l îndeamnă pe om spre tristețea defăimătoare, spre vinovăție și păcat este egoismul-mândrie care-l și conduce la depresie”.


*Informațiile au fost preluate din volumul „Patimi și depresie” al Ieromonahului Sava Aghioritul, apărut la Editura Egumenița, în traducerea Preotului Victor Manolache.

Sursa foto: The Globe and Mail

Comentarii Facebook


Știri recente