Părintele Proclu Nicău în cuvintele unui ucenic: „ascet angajat în Hristos”

La împlinirea a doi ani de la mutarea în veşnicie a părintelui Proclu Nicău, l-am rugat pe unul dintre ucenicii săi, pr. Răzvan Ionescu, să ne scrie câteva cuvinte despre pustnicul din Mitocu Bălan.

„Ascet angajat în Hristos” este una dintre sintagmele prin care ucenicul său l-a definit pe părintele Nicău, un om deosebit care şi-a asumat „o sărăcie dorită în ceea ce privea cele materiale, dar luminată concret de bogăția manifestă a trăirii lăuntrice, coroborată cu semnul vizibil al dobândirii prezenței Duhului lucrător prin prezență, cuvânt, privire sau fapte”.

Prin toate aceste virtuţi „te trezea și sensibiliza, invitându-te să te deschizi orizontului adânc al existenței”, a spus pr. Răzvan despre părintele Proclu.

Text integral:


Cred că este un gest extraordinar de libertate pentru timpurile noastre, în care cu obstinație se caută depășirea limitelor firii umane profitând de o prelungire prin tehnică a posibilităților somatice, să te întâlnești cu un om ca părintele Proclu.

Simplitatea lui de ascet angajat în Hristos, asumând o sărăcie dorită în ceea ce privea cele materiale, dar luminată concret de bogăția manifestă a trăirii lăuntrice, coroborată cu semnul vizibil al dobândirii prezenței Duhului lucrător prin prezență, cuvânt, privire sau fapte, te trezea și sensibiliza, invitându-te să te deschizi orizontului adânc al existenței.

Pentru mine, a îl vedea concret pe părintele a însemnat, fie și pentru o clipă, intuirea a ceea ce dorește Dumnezeu Însuși să fie omul. Decriptam însă un contrast teribil între abisul înălțimii viețuirii în Hristos prin „desăvârșirea smereniei” (sintagma îi aparține) și „performanțele” contemporane a ceea ce își imaginează omul că ar putea fi sau deveni.

Este știut din viața Bisericii ca un om duhovnicesc are acces în universul tău lăuntric prin darul de Sus spre a te mângâia și întări.

Îl vizitasem odată după boala și plecarea la Domnul a tatălui meu si, fără să-i fi spus vreun cuvânt, a evocat din prima „școala durerii” prin care trecusem. Dincolo de faptul ca atingea uimitor realitatea mea lăuntrică, mă mângâia viziunea exprimată în cuvinte simple, mărturie că Dumnezeu e la curent cu toate și că cele venite asupra mea țineau de o pedagogie propusă de Sus.

Tendința vremurilor este sa te crezi demiurg capabil să controlezi prin știință. Universul înconjurător, oamenii. Vine însă un om ca părintele Proclu şi te bagă în criză. Adică te dezmeticește și îți demonstrează prin cum funcționează el, asceză și rugăciune, că fundamentul realității se descopera altfel decât prin exercițiul exclusiv al inteligenței tale. Prin smerenie Dumnezeu îți dezvăluie tainele Sale. Aceasta este Calea să te înțelegi si să viețuiești profund, să simți viul cu bătaie spre veșnicie, dincolo de limitările existenței.

Cred că nu e prea târziu să ne întâlnim cu mărturia părintelui. Ne ajută rugăciunea și înregistrările rămase în acces liber pe Youtube …

Părintele Răzvan Andrei Ionescu

Părintele Răzvan Andrei Ionescu este paroh al comunităţii ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” (biserica Saint Sulpice), Paris, şi consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Departament „teologie şi ştiință”).

Pr. Răzvan Ionescu. Foto credit: Basilica.ro

Coordonează direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiință” din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae (teologie, spiritualitate, cultură) CDS din Paris.

Este licențiat şi deţine un master în domeniul teologiei ortodoxe (Bucureşti, Paris).

Doctorand în teologie ortodoxă, cu o teză privind relația între teologia ortodoxă şi ştiințe (Institutul de teologie ortodoxă „Saint Serge”, Paris).

Este inginer în electronică industrială (Bucureşti) şi deţine un master în inginerie medicală (Bucureşti).  Este doctor în inginerie biomedicală (teză în cotutelă între Université de Technologie de Compiègne, Franţa şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti – 2002).

Foto credit: Doxologia

Comentarii Facebook


Știri recente