În cea de-a 16 zi a lunii februarie, părintele Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț și la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei” din Suceava, a plecat la Domnul. Slujba înmormântării va fi oficiată joi, 20 februarie 2014, în parohia Lunca-Vânători, Protopopiatul Tg. Neamț, județul Neamț, informează doxologia.ro
Preotul Constantin Cojocaru s-a mutat la ceruri duminică, 16 februarie 2014, la vârsta de 71 de ani. Vrednicul slujitor al sfântului altar va fi condus pe ultimul drum joi, 20 februarie 2014. Slujba înmormântării va fi oficiată începând cu ora 11:00 de un sobor de preoți în biserica parohiei Lunca-Vânători, Protopopiatul Tg. Neamț. Încă din ziua trecerii la cele veșnice, ierarhi, preoți și credincioși au trecut pe la căpătâiul părintelui Constantin Cojocaru pentru a aprinde o lumânare și pentru a se ruga ca sufletul Preacucerniciei Sale să se odihnească cu drepții. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la părintele Constantin Cojocaru înainte de a trece la cele veșnice. I s-au citit rugăciunile de dezlegare și i s-a aprins o lumânare de ceară curată, fiind alături de Preacucernicia Sa la momentul în care a trecut la cele veșnice. Am rămas pentru două zile de priveghere și rugăciune. Părintele profesor Constantin Cojocaru a știut să îmbine în mod armonios slujirea altarului cu activitatea didactică și cu slujirea semenilor. Cursurile susținute la seminariile teologice din Mănăstirea Neamț și Suceava, dar și lucrările semnate de sfinția sa, exprimă trăsăturile unei biografii intelectuale și preoțești de excepție. La plecarea sa din această lume, îl însoțesc cu rugăciunea și cu toată recunoștința, ca fost elev al Sfinției Sale la Seminarul Teologic Ortodox din Suceava, rugându-L pe milostivul Dumnezeu să-i odihnească sufletul acolo unde drepții se odihnesc și unde iubirea dumnezeiască primește sufletele celor care au căutat, încă din această viață, împărăția cerurilor”, a spus PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.
„Avea prestația unui profesor universitar”
Arhim. Timotei Aioanei, superiorul Așezămintelor românești de la Locurile Sfinte, l-a cunoscut îndeaproape pe „dăruitul și adeseori minunatul profesor, părintele Constantin Cojocaru”. „Preda mai multe discipline și era întotdeauna pregătit să vorbească despre subiecte variate. Cunoștea teologie, istorie, literatură, limba latină, și multe altele. Îmi amintesc cât de ușor făcea conexiuni între persoane, ani, evenimente și locuri diferite ale lumii creștine. Îi era foarte simplu pentru că avea cunoștințe temeinice și minte ordonată. Venea întotdeauna cu fișe extrase din lucrări felurite, semn că se pregătea cu atenție pentru temele aflate în programa școlară. Vorbea răspicat, clar, și relua ideile când era nevoie. În momentele de bună dispoziție ascultarea elevilor se derula într-un ritm nemaipomenit, dorea să-i ajute pe discipoli, să pună în lumină bruma de cunoștințe acumulată. Când zilele nu erau tocmai senine, profesorul devenea aspru și, uneori, cuvintele mustrau și loveau, mai ales pentru cei care aveau o sensibilitate evidentă. În orice caz, profesorul stăpânea arta pedagogică și de cele mai multe ori mesajul era receptat cu mare ușurință de o mare parte a tinerilor învățăcei. Se dovedea serios, documentat și acribios, ostenindu-se mult pentru a fi la înălțime, ceea ce m-a făcut să afirm de mai multe ori că părintele Cojocaru, deși preda la Seminarul de la Mănăstirea Neamț, avea prestația unui profesor universitar. În decursul anilor, părintele Cojocaru a cercetat documente și pagini de manuscrise, a adunat date găsite în numeroase lucrări și a întocmit studii de certă valoare științifică, publicate în cărți și reviste de specialitate. Am remarcat, de asemenea, atenția specială acordată de părintele Cojocaru Mănăstirii Slatina, în preajma căreia s-a născut, la sărbătoarea când „”Izvorul vieții în mormânt se pune și scară către cer mormântul se face”, la 15 august 1942. Bucuriile și suferințele vieții au lăsat, ca la toți oamenii, odată cu trecerea anilor, urme vizibile, purtate însă cu demnitate și responsabilitate sacerdotală. Există, cred, la fiecare dintre slujitorii sfântului altar, pe lângă pomelnice scrise pe hârtie, un pomelnic al inimii, cu nume care n-au cum să-ți scape vreodată. Miridele așezate pe Sfântul Disc, înainte de Liturghie, ne arată că nu suntem singuri și mai ales că nu ne putem mântui singuri, ci doar în comuniune cu alții”, a mărturisit arhim. Timotei Aioanei. Amintim că la Editura Doxologia a apărut anul trecut volumul omagial „De veghe la peceți. Părintele Constantin Cojocaru la ceas aniversar”, îngrijit de PS Macarie, de arhim. Timotei Aioanei și de părintele Marcel Cojocaru.
