Călugării de la Mănăstirea Putna l-au pomenit miercuri pe Patriarhul Teoctist la 109 ani de la naștere. Fostul patriarh este considerat al treilea mare ctitor al așezământului monahal.
Slujba de pomenire a fost oficiată de Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul mănăstirii, și de clericii din obștea monahală.
Alături de Patriarhul Teoctist, au fost pomeniți Patriarhul Iustin Moisescu și Dan Hăulică, omul care a ajutat la protejarea bisericilor și mănăstirilor monumente UNESCO.
Părintele Stareț a evidențiat că pomenirea Patriarhului Teoctist la Putna „nu este doar un gest de evlavie sau de sfântă datorie. Ar fi prea puțin”.
„Cei care s‑au bucurat de ocrotirea unei familii sunt datori, după cum o cere legea sfântă strămoșească, cu recunoștință față de înaintași. Cei care nu au avut șansa de a se naște într‑o familie, dar au fost mai apoi primiți într‑una, simt o datorie în plus. Cu toate acestea, recunoștința acestora, deși bună și adevărată, are o doză de neîmplinire, fiind umbrită de rutină sau tristețe”.
„Obștea Mănăstirii Putna este astăzi datoare cu o recunoștință adâncă, cu mult mai presus decât a acelora, căci cel pe care îl pomenim în această zi a făcut parte dintr‑un alt soi de familie, o familie duhovnicească, care nu este întotdeauna formată și lăsată de oameni, ci este atent călăuzită sub mâna lui Dumnezeu”, a precizat Starețul Mănăstirii Putna.
Patriarhul Teoctist s-a născut în data de 7 februarie 1915, în satul Tocileni, Botoșani, din părinții Dumitru și Marghioala Arăpașu, o familie binecuvântată de Dumnezeu cu 11 copii, dintre care el a fost al zecelea. În 1928, la 13 ani, a intrat ca frate la Sihăstria Voronei și a fost tuns în monahism în 1935.
A fost 12 ani vicar patriarhal, apoi episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei, mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar din 1986 Patriarh al României, până a trecut la cele veșnice în 30 iulie 2007.
Foto credit: Protos. Timotei Tiron
