Unii dintre ei nu au văzut niciodată lumina soarelui sau chipul mamei, alții zăresc zilnic fărâme din fețele celor dragi, unii și-au pierdut vederea la câțiva ani de la naștere, însă cei mai mulți dintre ei s-au născut orbi. Este vorba despre aproximativ 60 de copii cu deficiențe de vedere din județul Gorj. Marea lor majoritate își doresc să învețe, dar în Oltenia nu există nici măcar o școală specială. Părinții care își permit își trimit pruncii la Arad, București, Timișoara sau Buzău.
Copiii nevăzători din Gorj nu au aproape nici o șansă de școlarizare din cauza faptului că la noi în județ nu există o școală specială unde să învețe alfabetul Braille. Singura soluție pentru a se școlariza este de a merge la unitățile școlare speciale din Arad, Buzău, București, Timișoara și alte orașe din România. Multor părinți le este foarte greu să își trimită copiii cu deficiențe de vedere departe de casă, de familie.
În Gorj există peste 2.000 de nevăzători, foarte mulți dintre ei fiind copii. Unii merg cu orice risc la școală, în afara județului, alții însă învață acasă. Unii au fost retrași din învățământul de masă, alții nu au fost niciodată în vreo unitate școlară. Corina Ursășeanu este secretarul executiv al Asociației Nevăzătorilor, filiala Gorj și, de ani și ani de zile, se ocupă de problemele acestor persoane.
„Sunt și cazuri, total nefericite, în care părinții preferă să nu își dea copiii nevăzători la școală pentru alocație. Fiind considerate persoane cu handicap, nevăzătorii au indemnizații. Cu toate acestea, avem și cazuri fericite, copii care au mers la școală, care au ajuns chiar să facă o facultate”, a spus Corina Ursășeanu.
„Puterea de a nu te da bătut”
Din cauza faptului că nu există prea multe posibilități de școlarizare, tinerii nevăzători își găsesc foarte greu un loc de muncă, în ciuda faptului că unii dintre ei au absolvit cursuri de masaj sau alte specializări. Cei care au șansa de a merge la școală, dovedind că și persoanele cu deficiențe sunt oameni descurcăreți, inteligenți, își găsesc în cele mai multe cazuri un loc de muncă. Din păcate, numărul lor nu este mare.
„Avem, de exemplu, un tânăr maseur la Spitalul Județean. Este foarte apreciat de pacienții săi și admirat pentru devotamentul cu care își practică meseria. Modelul lor este viu și pilduitor pentru cei care apreciază puterea de a nu se da bătut, de a merge mereu mai departe, de a trece peste greutăți. Între tinerii cu deficiențe de vedere, majoritatea au această calitate”, a mai spus Corina Ursășeanu.
Din păcate, încă mai există cazuri, în special în mediul rural, de părinți care nu își lasă copilul cu deficiențe de vedere să meargă la școală. Sărăcia, lipsurile cotidiene și mai ales lipsa de educație a genitorilor îi fac pe aceștia să nu înțeleagă cât de mult înseamnă a fi educat, a nu rămâne analfabet.
Un rost în viață
Situația era altfel în urmă cu mai bine de 20 de ani. A trecut multă vreme de când nevăzătorii nu mai au ateliere speciale în fabrici, locuri unde învățau o meserie, după care deveneau angajați și la bătrânețe puteau beneficia de o pensie. Acum, fiecare e pe cont propriu. Acest lucru reduce simțitor șansele celor lipsiți de lumina vederii pentru găsirea unui loc de muncă. Din fericire, chiar și astăzi încă mai există exemple de oameni care au reușit. Corina Ursășeanu de la Asociația Nevăzătorilor Gorj vorbește cu multă admirație despre tinerii nevăzători care, în pofida greutăților, au câștigat lupta cu viața. „Am avut o fată nevăzătoare care a mers la facultate, sunt mai mulți tineri care au absolvit cursuri de masaj, unii lucrează în unități medicale din Gorj. Fără locuri de muncă, nevăzătorilor le este foarte greu să aibă o viață decentă.
Doar cu ajutorul pe care îl primesc de la stat, le este greu. Aproximativ 400 de lei primesc de la stat. Din păcate, de ani și ani de zile, autoritățile nu au fost interesate să îi ajute așa cum ar trebui pe acești oameni, să îi ajute să facă școală, să aibă unde lucra. Asta este trista realitate!”, a declarat reprezentanta Asociației Nevăzătorilor din Gorj.
Șapte școli speciale în România
În țara noastră există șapte școli specializate pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente pentru cei peste 80.000 de români cu astfel de probleme. Educația integrată a copiilor cu deficiențe are ca scop dezvoltarea unor capacități fizice și psihice care să îi apropie de copiii normali. Ei sunt implicați în programe cu un caracter corectiv recuperator, ce au ca scop, printre altele, dezvoltarea abilităților de adaptare și a însușirilor personalității care să faciliteze normalitatea deplină.
Speranța înființării unor astfel de școli destinate exclusiv fraților noștri fără vedere rămâne un obiectiv de împlinit aici, în Oltenia. Din această speranță se adapă și dorința luminării sufletești pentru cei care au puterea să ajute și să împlinească acest ideal creștinesc.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia din 11 februarie 2013)
