Cuvintele părintelui protopop vorbesc însă despre noi. Despre nevoia reașezării noastre în matca firească a binelui. A responsabilității și înălțării.
„Prin moartea lor, noi, astăzi, trăim” sunt cuvinte ce mărturisesc, în dramatismul încărcăturii lor, în aceeași măsură, jertfa înaintașilor și obligația ca prin ea, noi, cei de astăzi, să ne restaurăm ființa. Să ne ridicăm din starea de om al suferinței la cea de om al slavei.
Eroii care odihnesc în tainițele mausoleului
Pentru unii sună poate desuet aceste cuvinte, într-un timp în care nimic nu pare a se mai regăsi. De aceea este bine, din când în când, primăvara, să pășim într-un mausoleu și să tăcem. Atât. Să tăcem, și apoi să intrăm într-o biserică. Așa am făcut și noi la Giurgiu. Am pășit în Mausoleul Eroilor tăcând. Între zidurile acestuia odihnesc osemintele a 350 de ostași români identificați, căzuți în luptele din județ în toamna lui 1916, și a 69 militari germani, morți în spitalul din Giurgiu între 1916 și 1918. Alături de ele, în osuar mai sunt depuse rămășițele a peste 4.000 de militari români, decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru, Bălăria, în prizonieratul din Bulgaria, și trei soldați din trupele coloniale franceze, morți în 1918. Am intrat apoi în Biserica „Înălțarea Domnului” și ne-am închinat.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
