În decembrie 1989, mulţi adolescenţi şi tineri au ieşit în stradă şi au scandat: „Vom muri şi vom fi liberi!” Crezul manifestat de generaţia tânără de atunci a fost opţiunea pentru libertatea întru Adevăr („…veţi cunoaşte adevărul, iar Adevărul vă va face liberi” – Ioan 8, 32). Adolescenţii şi tinerii de atunci, unii dintre ei jertfindu‑şi viaţa pentru crezul exprimat, s‑au săturat să fie minţiţi şi setaţi prin propaganda ideologică a unui regim militant ateu care a separat Biserica de Şcoală. Comuniştii au eliminat educaţia religioasă din şcolile publice. O şcoală ruptă de forţa de viaţă a Tradiţiei este supusă tiparelor ideologice care au ca finalitate formarea „omului nou”. De fiecare dată, domnia noii ideologii dominante impune ca deziderat formarea unui „om nou”, iar educaţia din Şcoală riscă să fie influenţată de accente ideologice.
Nu cred că tinerii de atunci şi‑au dorit să devină părinţii de astăzi care, în multe situaţii, se află în dificultatea reală de a comunica cu propriii copii, confiscaţi de magia unui ecran al calculatorului, televizorului, tabletei, telefonului mobil etc. Sensul profund al jertfei tinerilor din decembrie 1989 a fost dobândirea libertăţii autentice care presupune inclusiv redescoperirea credinţei, în ciuda educaţiei ideologizate primite, şi proclamarea publică a credinţei (în această ordine de idei, rămâne semnificativ episodul îngenuncherii tinerilor în Piaţa Universităţii şi în alte locuri din ţară, când s-a rostit rugăciunea Tatăl nostru).
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
