Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Domnul

Cu 46 de zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 90 de ani și cu 2 zile până la împlinirea a 69 de ani de călugărie, Înalt Preasfințitul Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Împăratul Veșnic. Ieri, 31 ianuarie 2011, la ora 19:25, la Secția de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, Mitropolitul Ardealului a plecat din această viață, fiind „înconjurat de medici, prieteni, ucenici și colaboratori apropiați”, potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Înaltpreasfințitul Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, 18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011: „Dragii mei, de-a lungul vieții mele am avut o singură rugăciune. Viața mea a fost, cel puțin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată și nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simțit în imediata vecinătate a morții, datorită suferințelor și primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poți face ceva cu mine și dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuință pentru Biserica mea, pentru neamul meu și pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă lași în viață și nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanțele oamenilor și nici de dinții lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic și nu-Ți mai trebuiesc Ție, o să mă chemi la Tine și voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socotești că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viață, pentru că eu știu că religia creștină este eminamente pragmatică„.

Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte. Nu este un merit să trăiești mult, cel mult dacă ai ambiția să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăiești cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai și o educație de la părinți, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naștere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineață pentru părinții mei care mi-au dat viață, dar nu numai viață, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educație. De la tatăl meu, care era un om plin de înțelepciune, am învățat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învățat credința în Dumnezeu, teama și iubirea față de El, respectul față de propria mea demnitate, munca și respectul față de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moștenise și ea de la înaintașii ei: Decât să întind în unt și să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare și să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învățat de la mama dumitale?”, i-aș răspunde: Asta am învățat: să mă uit la soare. Și dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină și dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit„.

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei:

„Înaltpreasfințitul Mitropolit Bartolomeu a plecat la cer, de fapt, s-a născut în Cer, cum au spus cei vechi. A fost un uriaș și rămâne un uriaș, un uriaș pentru că a reușit să îmbine ceea ce puțini, foarte puțini reușesc să facă: o credință de cremene în Dumnezeu, o cultură imensă și o capacitate uimitoare de a sluji Biserica și neamul. Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, numai cheamă la luptă. Vocea lui nu mai are posibilitatea să creeze împotriviri. Dar dacă vocea lui numai răsună, rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu este mai puternică acum. De fapt, vocea lui nu se va mai manifesta de acum, decât prin rugăciune, rugăciune în fața Tronului Preasfintei Treimi. Zic aceasta pentru că am sentimentul lăuntric că după o viață de luptă aprigă, Mitropolitul Bartolomeu a ajuns la tărâmul păcii. Și Dumnezeu, în Împărăția Sa, l-a primit cu brațele deschise. Rugăciunea lui devine vocea lui, glasul lui, care din înălțimea Cerului va răsuna de acum și mai puternic.

Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Cer, deja l-a întâlnit pe Patriarhul Iustinian, pe Patriarhul Teoctist, pe Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe părinții lui, cei care i-au fost foarte dragi. Ne privește împreună cu aceștia din înălțimea Cerului și ne cere nouă, rămași încă în valea plângerii acestei lumi, să mergem pe drumul pe care ei l-au bătătorit, iar Mitropolitul Bartolomeu a avut un drum frumos, un drum adânc, un drum înălțător. A mers pe el cu dreptate, a mers pe el cu credință, a mers pe el cu îndrăzneală mărturisitoare a valorii Bisericii Ortodoxe și a valorii neamului românesc. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Credința în înviere, în Domnul cel mort și înviat îi ajută, în primul rând, pe ardeleni și pe români, în genere, să trecem peste acest moment și credința în Dumnezeu ne ajută să ne ancorăm în nădejdea că vocea marelui Mitropolit Bartolomeu nu este stinsă, prin rugăciune vocea lui devine mai puternică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului:

„Plecarea la Domnul a Înaltpreasfințitului Bartolomeu este o mare pierdere pentru Biserica noastră. Sfânta Scriptură ne învață că dacă un singur mădular suferă, suferă întreg trupul. Suntem alături de Arhiepiscopia Clujului și ne rugăm Bunului Dumnezeu să așeze cu drepții sufletul celui plecat pe calea veșniciei. Transmitem condoleanțe tuturor celor din administrația Arhiepiscopiei și Mitropoliei, cât și credincioșilor care se roagă acum pentru cel plecat din lumea aceasta.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Irineu, Mitropolitul Olteniei

‘Cu mare regret am primit vestea nefericită a trecerii la Domnul a venerabilului Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Înaltpreasfințitului acad. dr. Bartolomeu Anania. A fost un om deosebit, cu veritabile calități culturale, artistice și bisericești, un om care a slujit Biserica cu devotament, cu credință și cu multă înflăcărare, un adevărat păstor care și-a pus viața pentru turma sa, urmând îndemnul Mântuitorului Hristos. A fost un mitropolit care, ales de Dumnezeu, și-a făcut datoria cu multă evlavie, întotdeauna chivernisind ceea ce este bun și bineplăcut oamenilor și credinței noastre ortodoxe. L-am cunoscut în urmă cu multă vreme și am ascultat cu multă atenție cuvântările, predicile și omiliile sale și de fiecare dată am simțit că în cuvântul său păstoresc era un om sincer, corect și concret. Pentru aceasta, vorba sa avea puterea Duhului Sfânt, care întotdeauna zidește.

Ne va lipsi în mod sigur din viața și din activitatea noastră. Mulțumim lui Dumnezeu că ni l-a dăruit ca model și totdeauna ne va îndruma chipul său cuvios, apostolic și misionar. Îi vom purta exemplul, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința!” (Evrei 13, 7).

Veșnică să-i fie pomenirea!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului

‘Vestea trecerii la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Bartolomeu i-a întristat pe toți cei care l-au cunsocut, ca și pe cei care, fiind fii ai Bisericii noastre, nu l-au cunoscut decât din auzite. A fost un om excepțional, atât ca suport spiritual, bisericesc, dar și ca scriitor și om de litere. L-am cunoscut încă pe când era în America si slujea Biserica noastră de acolo. Ulterior, am avut permanentă legătură unul cu altul, așa încât pot să mărturisesc că pierderea lui e o durere mare pentru noi, toți cei care l-am cunoscut, dar și pentru cei care doar au auzit de el.

În aceste momente dificile, transmit condoleanțe tuturor celor care i-au aparținut în Eparhia Clujului, ca și tuturor celor care i-au fost apropiați. Mă rog și eu, alături de toți ceilalți, Bunului Dumnezeu ca să-i facă parte de odihnă veșnică. A fost un om excepțional, care va rămâne în conștiința noastră, a tuturor.

Să-l ierte Bunul Dumnezeu, să-i facă parte de odihnă veșnică!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului :

Înaltpreasfințitul Bartolomeu a fost o personalitate distinctă și inconfundabilă a Bisericii noastre Ortodoxe, cu adevărat un munte al culturii, al slujirii, al dârzeniei în a apăra dreapta credință și demnitatea Bisericii. Atunci când a fost ales, am trăit o emoție și o bucurie cu totul speciale, chiar personal l-am încurajat să nu refuze această demnitate și a fost o lumină pentru Mitropilia Clujului, o lumină pentru Transilvania, de aceea pentru noi, ierarhii mai tineri, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a fost un model de-a prezenta frumusețea și slava Bisericii înaintea oamenilor. Cuvântul său era pătrunzător, era limpede, era un mare cunoscător și iubitor al Sfintei Scripturi.

Când am avut jubileul Sfintei Scripturi, parcă a vorbit din cer. I-a cucerit cu cuvântul, cu scrisul, cu personalitatea sa pe toți credincioșii și slujitorii Bisericii. Numai cine a avut urechile înfundate sau n-a avut lumină în minte, numai acela n-a putut să perceapă mesajul Înaltpreasfințitului. Plecarea lui este pentru noi o sabie în inimă, insă noi nădăjduim că Dumnezeu, pentru ostenelile sale, pentru vredniciile sale, pentru suferințele sale, pentru slujirea sa atât de jertfelnică și atât de luminoasă și frumoasă, îl va primi în dragostea sa și ne va rămâne nouă cu adevărat o lumină care nu se va stinge din sufletele noastre și din istoria Bisericii noastre. Pentru toate cele ce le-a făcut, toți îi suntem datori să îl pomenim neîncetat.

Dumnezeu să-l odihnească!

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților:

„Vestea adormirii întru nădejdea învierii și a vieții veșnice a părintelui Mitropolit Bartolomeu ne-a întristat foarte mult, pentru că este o despărțire de un om foarte valoros pentru Biserică și pentru neamul nostru românesc, pentru cultura poporului nostru. El rămâne ca un părinte al Bisericii noastre, părinte duhovnicesc și al neamului nostru românesc. El și-a trăit viața în chip eroic, deci spunând întotdeauna adevărul și pătimind pentru adevăr. Deci, a fost o personalitate în sensul cel mai plenar.

Amintesc câteva cuvinte ale părintelui nostru mitropolit, care pentru mine rămâne ca o mărturie a gândirii de om teolog, de slujitor liturgic și de patriot. E vorba de formularea la Sfânta Liturghie, când se iese cu Sfintele Daruri pentru pomenirea celor adormiți, și anume eroii neamului, și citez: „Pe fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, căzuți pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa. Deci, este o formulă atotcuprinzătoare, o formulă inspirată de Duhul Sfânt printr-un slujitor cu toată inima, a credinței noastre strămoșești și a neamului nostru românesc.

Dumnezeu să-l așeze în ceata drepților ca pe un ostaș, cum a declarat că acceptă slujirea de ierarh și se va sili cât îi va sta în putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, să slujească Biserica și țara.

Dumnezeu să-l ierte și cu drepții să-l odihnească!”

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Alba Iuliei:

„Mitropolitul nostru Bartolomeu, în seara aceasta, s-a mutat la Domnul. A lăsat multă tristețe și mare gol în sufletele noastre, în sufletele vlădicilor ce am aparținut de această Mitropolie, în sufletele preoților, în sufletele credincioșilor și în sufletele tuturor vlădicilor din țară și ale românilor care iubesc spiritualitatea și cultura românească. A plecat după o viață care n-a fost ușoară. Noi credem că și de dincolo va rămâne aproape de noi. Oricum, un cuvânt mai potrivit decât cel al Sfântului Apostol Pavel, n-aș putea reda în aceste momente. Sfântul Pavel îi scrie lui Timotei ceea ce ar putea spune și Mitropolitul nostru Bartolomeu: „Lupta cea bună am luptat, alergarea am săvârșit, credința am păzit, de acum mă așteaptă cununa vieții pe care mi-o va da Dreptul Judecător”. A fost un om deosebit. L-am iubit mult, cu toții. Poate și fiindcă numele său a fost predestinat, pentru ca Valeriu, numele de mirean, vine de la latinescul „valere”, adică „a fi puternic, a fi sănătos”. A fost un om deosebit de viguros. Iar numele „Bartolomeu”, care mai este numit și „Natanael”, dacă ar fi să îl tâlcuim am folosi un cuvânt al Mântuitorului pe care l-a zis atunci când venea Natanael către El: „Iată un israelit în care nu este vicleșug!”.

Mitropolitul nostru Bartolomeu a fost un om fără vicleșug. Ce a avut de spus, a spus și puteai crede în cuvântul lui. Principiile cele trei pe care le-a pretins și le-a impus în administrație sunt extraordinare: frica de Dumnezeu, obiectivitate și transparență. E greu să rezumăm în câteva cuvinte o viață de om și de om deosebit cum a fost Mitropolitul nostru. A trecut și prin bune și prin rele. A fost și un lider cum puțini lideri au fost, pentru că a condus greva studenților în 1946 și repercusiunile le știm, a făcut grei ani de temniță. După aceea, și ca scriitor, și ca om al Bisericii și ca om al culturii, iar acum, la bătrânețe, ca și Mitropolit, s-a remarcat pe toate planurile, dacă ar fi sa pomenim doar monumentala traducere a Sfintei Scripturi. Nu mai fac bilanțul celorlalte scrieri laice și teologice pe care le-a lăsat Bisericii și culturii românești.

Acum, când s-a mutat la Domnul și ne lasă triști, ne exprimăm compasiunea noastră tuturor celor ce l-au iubit și, în același timp, ne ridicăm gândul către Tatăl cel Ceresc și-L rugăm să-i facă parte de odihnă în loc luminat, în loc de verdeață, unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci viață lină, fără de sfârșit. De fapt, când l-am văzut ultima dată, vineri, se vedea că este în această stare de liniște, care era premergătoare marii treceri în eternitate.

Dumnezeu să-i facă parte de odihnă!”

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei:

‘Trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu este o mare pierdere pentru Biserica Ortodoxă, dar și pentru Cluj și celelalte eparhii care depind de această mitropolie. Un mitropolit cărturar, un mitropolit mare orator, un mitropolit care a făcut rânduială acolo, în acea eparhie. Regretăm că după o grea suferință, a trecut la cele veșnice acum, în preajma împlinrii a 90 de ani de viață.

Arhiepiscopul Buzăului, colaboratorii Centrului Eparhial, toți preoții și credincioșii îl vom pomeni în rugăciunile noastre pe Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Anania și nu îl vom uita niciodată.

Dumnmezeu să-l pomenească cu drepții și cu aleșii săi să-l rânduiască!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos:

‘Plecarea dintre noi a Înaltpreasfințitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a îndoliat eparhia unde, timp de 18 ani, a fost destoinic și demn părinte duhovnicesc. O astfel de plecare, a unui ierarh de talia Înaltpreasfințitului Bartolomeu, i-a întristat pe toți cei care i-au cunoscut atât lucrarea sa duhovnicească, dar mai ales lucrarea sa spiritual-culturală și demnitatea sa de păstor, iubitor al valorilor noastre nepieritoare creștinești și românești.

Credincioșii și slujitorii Episcopiei Dunării de Jos se unesc în rugăciune cu toți cei care l-au prețuit și l-au iubit și doresc ca sufletul lui să fie așezat în ceata celor aleși, iar lucrarea lui, mai ales spirituală și culturală, să nu înceteze, ci să se dăltuiască în viața slujitorilor și credincioșilor pe care i-a păstorit până la ultima clipă a vieții sale.

Hristos Domnul vieții veșnice să-i împărtășească lumina Învierii Sale, căci în viață crucea ca jugul a purtat-o și credința a mărturisit-o până la sfârșit!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi:

Cu mare tristețe am aflat de trecerea la Domnul a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Cunoaștem suferința îndurată în ultimele săptămâni și suntem convinși că Hristos Domnul l-a chemat la odihna cea veșnică în rândul vrednicilor slujitori ai Bisericii Ortodoxe.

După cum este cunoscut, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Bartolomeu a desfășurat o bogată activitate misionar-pastorală și în cadrul Arhiepiscopiei noastre. Între 1965 și 1976, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a fost principalul colaborator al IPS Arhiepiscop Victorin de pioasă amintire. Au fost ani de slujire exemplară în bisericile Arhiepiscopiei, de misiune stăruitoarea printre românii din America, de împreună lucrare la Centrul Eparhial pentru organizarea Arhiepiscopiei noastre. IPS Mitropolit Bartolomeu a călătorit pe tot continentul american pentru a-i întâlni pe românii ortodocși și a-i îndemna la organizare bisericească, a slujit și a predicat în parohiile deja existente, a lucrat cu mult folos la Centrul Eparhial îndeosebi în cadrul departamentului publicațiilor. Până astăzi românii din America îi păstrează o vie amintire, a cuvântului, a acțiunii, al elanului misionar. IPS Mitropolit Bartolomeu se numără între cei care au re-ctitorit Arhiepiscopia noastră în anii ce au urmat perioadei vacanței episcopale dintre 1963-1966.

În numele ierarhilor, preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei noastre transmitem condoleanțe Preafericirii Voastre, Preasfințiților Episcopi Vicari Irineu Bistrițeanul și Vasile Someșanul, tuturor preoților și credincioșilor din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului pentru pierderea unui mare ierarh, a unui părinte duhovnicesc, a unui teolog și scriitor de renume.

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să așeze sufletul lui în loc de odihnă și să-l numere în ceata drepților.

Veșnică pomenire robului lui Dumnezeu IPS Mitropolit Bartolomeu!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Iustinian, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului:

‘În numele întregii Episcopii a Maramureșului, al Preasfințitului Episcop-vicar Iustin și al tuturor preoților, vă trimitem profunde condoleanțe și să vă binecuvinteze Dumnezeu să treceți acest moment cu harul Lui. Eu, de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu m-am despărțit sâmbătă noaptea. Atunci, am avut, împreună cu Înaltpreasfințitul Bartolomeu o foarte frumoasă întâlnire în vis și era deosebit de binedispus și fericit. Am petrecut câteva momente împreună într-un salon și aceasta a fost despărțirea noastră de acest mare Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Din toată inima mă rog să-i fie deschisă calea spre slava lui Dumnezeu pentru că a fost unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Trăiesc momentele când împreună s-a așezat scaunul de mitropolit la Cluj, așa cum a dorit și Andrei Șaguna și toți marii noștri ierarhi.

Dumnezeu să îl odihnească în pace și în ceata drepților să-l așeze!’

Mesajul de condoleanțe al Înaltpreasfințitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei:

‘A plecat dintre noi ultimul ierarh care a purtat cătușe și lanțuri în temnițele comuniste. Părintele Bartolomeu Anania a fost ierarhul care și-a făcut cruce și cârje de arhiereu din lanțuri și cătușe. A luptat cu moartea după gratii și azi a învins-o. Acum este așteptat de Hristos să îi dea cununa vredniciei de vrednic slujitor al Bisericii Ortodoxe Române. De acum nu va mai sluji cu noi aici, pe pământ, ci în țara cea fără de lanțuri.

Părinte Anania, să nu ne uiți nici pe noi, care am rămas aici, în țara binecuvântată de Dumnezeu, și îți doresc să te întâlnești acolo cu înaintașii noștri, părinții noștri și cu toții să vă rugați împreună pentru izbăvirea neamului nostru românesc!’

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului:

„În viziunea eshatologică a învățăturii creștine, fericirea cea adevărată se dobândește prin Hristos și prin Biserica Sa. Trecerea din această viață devine pentru creștini trecerea din fericirea cea vremelnică în fericirea cea veșnică. Moartea devine eliberare de toate slăbiciunile și trebuințele care pot să stânjenească fericirea desăvârșită a omului din viața viitoare. Prin moarte, firea omenească scapă de ultima slăbiciune intrată în ea de pe urma păcatului. Aceasta însă numai pentru că omul se ridică, prin credință și prin iubirea lui Hristos, mai presus de moarte încă din viață, nemai temându-se de ea și așteptând-o ca un prilej de a se apropia și mai deplin de Hristos.

Mitropolitul Bartolomeu, prin toată desfășurarea vieții sale a luptat pentru fericirea cea veșnică. A muncit să dobândească o formare intelectuală de excepție, a suferit pentru credința în Dumnezeu, a luptat pentru Biserica lui Hristos „cu timp și fără timp” și a slujit în diferite demnități eclesiale cu mari responsabilități. Cu alte cuvinte, a luptat pentru un rost mai deosebit în viața sa pământească. Dar, mai presus de toate, așa cum afirma adeseori, a trăit și le-a făcut pe toate cu gândul la veșnicie.

Acum, în zilele trecerii la veșnicia cea nestricăcioasă a Părintelui mitropolit, cele mai grăitoare cuvinte sunt cele spuse de Sfântului Apostol Pavel ucenicului său Timotei: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe robul Său, Părintele nostru Bartolomeu, mitropolitul!”

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Visarion, Episcopul Tulcii:

Am aflat cu profundă durere trecerea la cele veșnice după o scurtă, dar grea suferință a Înalt Preasfinției Sale Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Prin mutarea sa la Domnul, Biserica noastră străbună pierde un vrednic ierarh, care și-a închinat întreaga viață prin cuvânt și faptă slujirii lui Dumnezeu și semenilor.

La fel și cultura română pierde un cărturar destoinic, care prin tot ceea ce a înfăptuit pe plan cultural și spiritual și-a înscris numele în șirul ierarhilor cărturari și al dascălilor de cuget și simțire românească.

Rugăm pe Dumnezeu să odihnească în pace sufletul celui adormit întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice și să-l sălășluiască în ceata drepților care au bineplăcut lui Dumnezeu.

Veșnică să-i fie pomenirea!

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Petroniu, Episcopul Sălajului:

‘Clerul, monahii și credincioșii din Episcopia Sălajului, eparhie sufragană Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, au aflat cu întristare de vestea trecerii la Domnul a celui ce a fost mitropolitul nostru timp de aproape 5 ani de zile. Un om cu bogată experiență, un mare teolog, cărturar, cel care a tradus Sfânta Scriptură – ediția jubiliară a Sfântului Sinod, om trecut prin multe încercări în viață, inclusiv prin temnițele comuniste, apoi prin Statele Unite o perioadă de aproape 11 ani, o viață bogată dedicată în întregime lui Dumnezeu, ne face să regretăm enorm trecerea sa la Domnul, lăsând un gol profund în sufletele noastre, însă avem convingerea că mitropolitul nostru acum slujește la Tronul Sfintei Treimi.

Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică, să-l răsplătească, în întreaga eparhie vor fi trase clopotele joi, la ora 12.00, iar duminică, după Sfânta Liturghie, de asemenea, în toate bisericile parohiale și mănăstirile va fi oficiată o slujbă de pomenire pentru sufletul Înaltpreasfințitului Bartolomeu.

Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească și să-i gătească loc în împărăția lui cea veșnică!’

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei:

În numele clerului și credincioșilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, dorim să Vă adresăm, Preasfinției Voastre, Preasfințitului Părinte Episcop Vicar Vasile Someșanul, membrilor Consiliului Eparhial și ai Adunării Eparhiale, precum și tuturor preoților și credincioșilor din cuprinsul întregii arhiepiscopii, cele mai sincere condoleanțe și gânduri de împreună-pătimire, la trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu.

Figura de vajnic cârmuitor prin apele tulburi ale timpurilor noastre, de învățător înțelept și de cărturar iscusit a Înaltpreasfințitului Bartolomeu va rămâne neștearsă în memoria tuturor celor care au avut privilegiul de a-l fi cunoscut, de a-l fi ascultat sau de a-l fi citit.

La toate cele peste 150 de altare din episcopia noastră se vor face rugăciuni pentru iertarea păcatelor lui cele de voie și cele fără de voie și pentru odihna sufletului său în Împărăția lui Dumnezeu.

Veșnica lui pomenire!’

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei:

‘Cu multă tristețe am primit vestea că părintele nostru duhovnicesc, Mitropolitul Bartolomeu, a trecut la Domnul. Pentru mine, Mitropolitul Bartolomeu este arhiereul care mi-a dăruit Sfânta Taină a preoției și-mi va rămâne, atâta vreme cât voi trăi, exemplul păstorului care a știut cum și când să-și apere oile date lui de către Dumnezeu spre păstorire.

Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții. Hristos a Înviat!’

(Ne informează site-ul: radiorenasterea.ro)

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord:

„Cu durere în suflet am primit vestea trecerii la cele veșnice a Părintelui nostru duhovnicesc, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu. Tuturor Înaltpreasfinția Sa ne-a fost model și călăuză, în care am găsit îngemănate puternica sa credință mărturisitoare și profunda sa cultură. Viața sa pilduitoare, personalitatea sa culturală și râvna sa misionară rămân pentru noi ca exemplu de dăruire și slujire.

Transmitem condoleanțele noastre Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Înaltpreasfinției Sale acolo unde drepții se odihnesc și unde mila Lui face din cei muritori părtași ai Împărăției Cerurilor.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam !”

Mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului:

‘Nespusă durere și profund regret se așterne în sufletele tuturor celor care trăiesc în aceste clipe despărțirea de Ierarhul și Părintele lor spiritual, Mitropolitul Bartolomeu Anania. Prin trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Mitropolit de la Cluj, Biserica Ortodoxă Română consemnează plecarea unui dinamic apologet, a unui mare cărturar, a unui iscoditor al literei și asiduu cercetător al textului Scripturistic. A fost o paradigmă pentru timpul său, un model de slujire în Hristos, de bogată lucrare în Biserica pe care a iubit-o cu toată ființa Sa. În numele clerului și credincioșilor Eparhiei Romanului și Bacăului ne exprimăm durerea și compasiunea față de ierarhii, preoții, fiii și fiicele duhovnicești ale Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rugând pe Bunul Dumnezeu să așeze sufletul celui răposat în rândul ierarhilor care au slujit din veac Biserica dreptmăritoare a lui Hristos.

Pomenirea lui din veac în veac! ‘

(Ne informează epr.ro)

Mesajul de condoleanțe al Președintelui României, Traian Băsescu:

‘Am aflat cu adânc regret vestea trecerii la cele veșnice a Înalt Preasfinției Sale Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În aceste momente de tristețe pentru credincioși și pentru Biserica Ortodoxă Română, doresc să îmi exprim respectul și profunda prețuire față de devotamentul cu care Înalt Preasfinția Sa a slujit deopotrivă Biserica și cultura română, aducând laolaltă vocația teologică și formația sa remarcabilă de cărturar.

Dumnezeu să-l odihnească!’

Mesajul de condoleanțe al Președintelui Academiei Române, Ion Haiduc:

‘Înalt Preasfințitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a fost nu numai un înalt ierarh, dar și un intelectual de elită, un mare om de cultură. Plecarea sa din lumea aceasta este dureros resimțită de Academia Română, al cărui membru de onoare a fost. Plecarea înaltului ierarh și intelectual Bartolomeu Anania reprezintă o mare pierdere pentru Academia Română. Personalitatea sa puternică, rolul său în Biserica Ortodoxă Română și în cultura românească fac din marele ierarh o personalitate care va rămâne pentru totdeauna în memoria Bisericii, a Academiei și a națiunii române.

Odihnească-se în pace!’

(Ne informează: Ziarul Lumina)

În continuare, mai multe informații biografice ale Mitropolitului Bartolomeu Anania aflăm dintr-un articol din Ediția de Moldova a Ziarului Lumina din data de 1 februarie 2011, pe care îl redăm în cele ce urmează:

Aproape un deceniu petrecut la Mănăstirea Văratic

IPS Bartolomeu a fost un înverșunat apărător al sufletului românesc și a cuvântat adeseori despre obligația care ne revine nouă, românilor, de a promova valorile și tradițiile adevărate și de a păstra cum se cuvine ‘această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România’. Un colț din această grădină a regăsit în munții Neamțului, la Văratec, în anul 1982, când a decis să se pensioneze și să se dedice în totalitate scrisului. Aproape zece ani a trudit aici la revizuirea în limba română și la comentarea Bibliei, a continuat scrierea ‘Memoriilor’ și a participat la șezătorile literare și spirituale în prezența unor mari oameni de cultură ai vremii: ‘Aveam un fel de cenaclu, un ‘vinclu’ al academiei. Veneau multe personalități intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Venisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate șezători, audiții muzicale, o viață spirituală foarte frumoasă. Și acum ar fi benefice astfel de întruniri pentru revigorarea vieții spirituale’, declara IPS Bartolomeu, într-un interviu acordat ziarului ‘Flacăra Iașului’, cu prilejul lansării, în data de 5 decembrie 2008, a volumului ‘Memorii’, apărut la Editura ‘Polirom’ din Iași.

În 1982 IPS Bartolomeu s-a pensionat de la Direcția Institutului Biblic din București și s-a retras ca pensionar la Mănăstirea Văratec, unde și-a petrecut vremea, după cum singur mărturisea, până în 1993, când a fost chemat la episcopat în Transilvania, la Cluj.

Despre șederea sa la Văratec a vorbit și părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, în ‘Lumea Monahilor’ anul II, nr. 7 (13) Iulie 2008: ‘În anii 1980-1993 petrecea tot mai mult timp în acest loc (n.r. – Mănăstirea Văratec) Arhimandritul Bartolomeu Anania. În casa episcopului Partenie Ciopron, care oferă o priveliște splendidă fericiților locatari, Arhimandritul Bartolomeu a scris sute ori mii de pagini și s-a ostenit la începerea diortosirii Sfintei Scripturi. Nu voi uita niciodată lungile seri de la Văratec cu discuțiile interesante și prietenoase dintre Mitropolitul Moldovei (n.r. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) și viitorul Mitropolit al Clujului. Tot la Văratec, l-a găsit vestea adusă de Sfântul Sinod privind chemarea sa la arhierie și la slujirea ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului’.

IPS Bartolomeu, decembrie 2008: ‘Mă simt în Iași ca acasă’

De altfel, mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a fost strâns legat de Moldova nu doar prin șederea sa îndelungată la Mănăstirea Văratec, pe care o părăsește în 1993, când este chemat să urmeze calea arhieriei, ci și de Iașul cultural, unde îl așteptau mereu numeroși prieteni. ‘Am avut mai multe cunoștințe din Iași, unii mai sunt, alții au murit. Pe câțiva dintre ei, cum este academician Constantin Ciopraga (trecut la cele veșnice în 2 februarie 2009), deși este destul de vârstnic, am avut bucuria să îi reîntâlnesc. M-am simțit foarte bine, iar printre cei noi m-am simțit de la bun început tot ca între prieteni. Datorită Văratecului, unde veneau foarte mulți intelectuali, cel puțin vara, am cunoscut mulți ieșeni și așa se face că Iașul îmi era un oraș foarte familiar. Eram invitat de conducerea Universității să țin conferințe, eram găzduit în Casa de oaspeți a Universității, care se află sus, pe Copou. Pe de altă parte, am fost la Casa Pogor de mai multe ori. Lucian Vasiliu, care conduce ‘Dacia literară’, îmi este un vechi cunoscut, așa încât mă simt în Iași ca acasă’, mărturisea IPS Bartolomeu în decembrie 2008, pentru aceeași publicație ieșeană.

Doctor Honoris Causa al UMF Iași

Meritele sale teologice și culturale au fost recunoscute în dese rânduri de diverse foruri academice. În luna mai a anului 2009, Universitatea de Medicină și Farmacie ‘Gr. T. Popa’ din Iași acorda Înalt Preasfinției Sale titlul de Doctor Honoris Causa, Laudatio fiind rostit chiar de rectorul UMF, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. ‘Prezența Înalt Preasfințitului Bartolomeu aici, la Universitatea noastră, înseamnă un adaos de spiritualitate, de binecuvântare a unui spațiu închinat sănătății, vieții, care ne spune că Biserica și Universitatea se află într-o aceeași misiune de cinstire a omului, de preamărire a Domnului. (…) Înalt Preasfințitul Bartolomeu a fost unul dintre susținătorii și promotorii Bioeticii în România și a dialogului între medicină și religie, readucând în cadrul profesiei medicale încărcătura spirituală. Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa este pe deplin meritată și o considerăm a fi o binevenită recunoaștere și o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate academică ieșeană’, spunea prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, la 13 mai 2009, cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al UMF Iași.

IPS Bartolomeu a susținut cu această ocazie o prelegere despre ‘Puterea cuvântului’, pe care o regăsim în mai multe domenii, de la teologie la literatură sau medicină. ‘Dacă în general există o artă a cuvântului, în teologie există și o pluridimensionalitate a cuvântului, mai mult decât în artă și literatură. Aș începe cu ipostaza cuvântului creator. În limbajul teologic – dar nu numai – el este determinat prin termenul logos. În spiritualitatea creștină îl cunoaștem în trei ipostaze: logos proforikos, logos endiathetos, logos spermatikos. Voi încerca să vă spun câte ceva despre fiecare’, și-a început IPS Bartolomeu prelegerea, continuând cu prezentarea altor ipostaze ale Logosului: cuvântul revelator, logosul proniator. ‘Cuvântul în sine are o putere duală, el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală, așa cum i-o dă unui briceag: îl folosește să curețe de coajă un măr pe care să-l mănânce sau să-l împlânte, mânios, în spatele cuiva. (…) Dumnezeu l-a creat pe om liber și, în același timp, i-a dat putința de a folosi libertatea cum vrea. La început a folosit-o prost și prost a ieșit. Și dacă veni vorba, și noi înșine, urmașii lui Adam, am recăpătat libertatea ca neam, ca națiune, ca popor, în decembrie 1989, dar prost o înțelegem și prost o folosim, și de aceea merg lucrurile atât de prost în țara noastră. E evident că încă nu ne-am deprins să cântărim cum se cuvine acest dar al lui Dumnezeu, care este libertatea’, a evidențiat IPS Bartolomeu Anania, care nu a uitat nici de ‘puterea terapeutică a cuvântului’ – ‘Doctorii știu mai bine că o vorbă bună, de prietenie și încurajare, spusă la căpătâiul bolnavului, prețuiește uneori mai mult decât un vârf de bisturiu, un ac de seringă sau un lichid medicamentos’.

‘Mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie și s-o iau la goană’

Fragment din ‘Memoriile’ Mitropolitului Bartolomeu

‘Noviciatul meu a fost scurt, de numai vreo patru luni. Starețul mă făcuse rasofor și hotărâse să devin călugăr la 2 februarie (1942), în ziua Întâmpinării Domnului. (…) Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă ești obiectul ei ți se înfățișează ca o ceață de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre niște lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, și cred că așa trebuie să fi fost și a mea. Nu știu cum voi fi arătat în cămașa lungă, albă, desculț, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, nașul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse și cântau ‘Brațele pământești sârguiește a le deschide mie…’; părintele Firmilian îmi simțea tremurul și mă strângea pe după umeri. (…) O clipă mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie și s-o iau la goană. Dar m-am lăsat purtat așa, poate de însăși varga Domnului, care de multe ori după aceea avea să mă culeagă din răzlețiri și să mă readucă-n turmă. M-am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu.’ (Valeriu Anania, ‘Memorii’, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 37)

O viață dăruită Bisericii

Înalt Preasfințitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, cunoscut ca un veritabil cărturar și scriitor (Valeriu Anania), s-a născut în familia clericului ortodox Vasile Anania, în comuna Glăvile din Vâlcea, unde a urmat și școala primară. A urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Capitală (1933-1941), iar bacalaureatul și l-a dat la Liceul ‘Mihai Viteazul’, în 1943.

În anul 1942, la 2 februarie, Valeriu Anania intră în monahism la Mănăstirea Antim din București, primind numele Bartolomeu. Între anii 1941-1948 urmează studii superioare de teologie la București, Cluj și Sibiu, este absolvent al Academiei Teologice ‘Andreiane’ din Sibiu, iar între anii 1945-1946 este student la medicină la Sibiu și Cluj și studiază muzica instrumentală la Cluj.

În anul 1946 conduce greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, eveniment urmat de un șir lung de arestări.

A fost stareț la Mănăstirea Toplița, în perioada iulie-decembrie 1947, iar între anii 1948-1950 ocupă funcția de intendent la Palatul patriarhal și este inspector eparhial pentru învățământul bisericesc.

În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică pentru ‘uneltire contra ordinei sociale’, ispășindu-și pedeapsa la Jilava, Pitești și Aiud până în 1964, când este eliberat prin decret general de grațiere. În perioada 1965-1976 ocupă mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada, în 1967, la 29 octombrie, primind harul preoției, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii, iar ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordându-i rangul de arhimandrit.

Se întoarce în țară, iar din 1976 și până în anul 1982 este director al Institutului Biblic și de Misiune al BOR. În acest an se pensionează și se retrage la Mănăstirea Văratec, unde se dedică în totalitate scrisului.

În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit și instalat arhiereu.

Ca arhiepiscop al Clujului va urmări și va lupta pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele actuale ale societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon și prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii.

În anul 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înființare a unei Mitropolii la Cluj, inițiativă validată de Adunarea Națională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat la praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Pentru activitatea sa literară a fost distins cu numeroase premii și medalii, iar pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu ‘Crucea Patriarhală’ -București, ‘Ordinul Sfântului Mormânt’ al Patriarhiei Ierusalimului, ‘Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel’ al Patriarhiei Antiohiei.

Activitatea literară a Mitropolitului Bartolomeu

IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a avut o activitate publicistică foarte productivă, afirmându-se în literatură încă de pe băncile școlii, în 1936 debutând la revista ‘Vremea’. A urmat ‘Dacia Rediviva’, iar după ani a colaborat la revistele: ‘Gazeta Literară’, ‘Luceafărul’, ‘Magazin Istoric’, ‘Ateneu’ și altele.

A publicat în revistele centrale bisericești, ‘Glasul Bisericii’, ‘Mitropolia Olteniei’, buletinul și calendarul ‘Credința’ din Detroit, ‘Renașterea’ de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul).

Activitatea sa de dramaturg se remarcă în special în anii â60 – â70: ‘Miorița’ (1966); ‘Meșterul Manole’ (1968); ‘Du-te vreme, vino, vreme!'(1969); ‘Păhărelul cu nectar’ (fantezie pentru copii-1969); ‘Steaua Zimbrului’ (1971); ‘Poeme cu măști’ (1972), acestea fiind puse în scenă de mai multe teatre din țară.

În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezii: ‘Geneze’ (1971); ‘Istorii agrippine’ (1976); ‘File de acatist’ (1981); Anamneze’ (1984); ‘Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi’ (1992); ‘Poezie religioasă românească modernă’ (1992) și volume de proză și de eseuri: ‘Străinii din Kipukua’ (1979), ‘Greul Pământului’ (1982), ‘Rotonda plopilor aprinși’ (1983), albumul ‘Cerurile Oltului’ (1990), ‘Amintirile peregrinului Apter’ (1991), etc.

În 1992 este publicat volumul ‘Acțiunea catolicismului în România interbelică’, care cuprinde articole cu caracter teologic, predici, note și comentarii.

Comentarii Facebook


Știri recente