De Preafericirea Sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, mă leagă amintiri frumoase ale nucleului comun din jurul Bisericii celei Una în atașamentul față de moștenirea creștinătății neîmpărțite a primului Mileniu. Aceste amintiri urcă în timpul [petrecut în] comun în Elveția, pe când preda la Institutul Ecumenic din Bossey, iar eu la Facultatea de Teologie Catolică din Fribourg. Pe atunci aveam grijă să comunicăm activ unul cu celălalt și, ocazional, predam fiecare dintre noi la catedra celuilalt.
Drumurile noastre s-au despărțit mai apoi și ne-au dus în poziții de înaltă responsabilitate în cadrul poporului lui Dumnezeu. Dar legătura noastră s-a păstrat întotdeauna, iar cea de-a șaizecea aniversare a Preafericirii Sale este pentru mine o ocazie binevenită să aduc aminte de întâlnirile care au arătat foarte insistent cât de multe [lucruri] leagă Bisericile noastre. Cu deosebită plăcere mă refer aici la două simpozioane ecumenice pe care Fundația vieneză Pro Oriente, în colaborare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, condusă pe atunci de actualul patriarh, le-a organizat la Mănăstirea Durău, la Centrul Cultural și Pastoral de acolo.
Primul simpozion, din septembrie 2001, s-a ocupat de receptarea Iluminismului în Bisericile Ortodoxă și Romano-Catolică în Europa Centrală și în România la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de-al XIX-lea. Acest lucru s-a întâmplat cu ajutorul a două personalități remarcabile ale înnoirii bisericești care au reprezentat atunci înfrângerea acelei gândiri care se îndepărtase de la mesajul Evangheliei: Sfântul Klemens Maria Hofbauer, patronul orașului Viena, și Sfântul Paisie Velicikovski, al cărui mormânt este cinstit la Mănăstirea Neamț și care, pe baza experiențelor sale de la Muntele Athos, a înnoit din temelii monahismul din România de astăzi și din Rusia de atunci.
Cel de-al doilea simpozion a dezbătut sub titlul: Hristos în mijlocul nostru: valoarea vieții liturgice în societatea de astăzi chestiunea raportului dintre Liturghie și viața societății. În întâlnirea dintre episcopi, preoți, teologi, credincioși implicați [în viața Bisericii] din ambele Biserici au putut fi schimbate experiențe esențiale, experiențe ale Bisericii Catolice după reforma liturgică a Conciliului II Vatican, experiențe ale Bisericii Ortodoxe cu puterea radiantă a Liturghiei chiar sub un regim anti-bisericesc.
Un mare eveniment, în care bunele relații dintre Biserica Catolică din Austria și Biserica Ortodoxă Română, ce urcă în timp până la cardinalul Franz König, au fost foarte clare pentru opinia publică, l-a reprezentat vizita pastorală a Preafericirii Sale la Viena și Salzburg din iunie 2009. A fost impresionant faptul că în ambele orașe s-au ridicat biserici pentru comunitățile din ce în ce mai mari de români ortodocși, în care marea tradiție a arhitecturii bisericești românești și-a găsit într-un nou mediu o expresie corespunzătoare cerințelor prezentului: atât în biserica sfințită din Salzburg cu hramul Sfinților Arhangheli, biserică de lemn în stil transilvănean, cât și în frumoasa biserică parohială din Viena-Simmering cu hramurile Învierea Domnului și Sfântul Apostol Andrei, care, înainte de toate, a devenit prin excelenta pictură în stilul fresco un loc de atracție pentru mulți vizitatori ai Vienei.
„Ambele Biserici sunt o invitație și o chemare la înnoirea și sfințirea vieții într-o lume secularizată”, spunea părintele paroh Nicolae Dură. Dar ele sunt și o îmbogățire a vieții duhovnicești și a peisajului bisericesc austriac. Pentru aceasta îi doresc din inimă Preafericirii Sale să aibă răsplată de la Dumnezeu.
Atât în România cât și în Austria m-a impresionat foarte mult atașamentul patriarhului față de credincioșii Bisericii sale – de episcopi, preoți, monahi și monahii, mireni, oameni de orice statut social. Se simte că aici lucrează un păstor după inima lui Hristos, care nu se sfiiește să meargă pe căi noi, pentru care înnoirea Bisericii este o chestiune profundă. Mă gândesc aici și la dezvoltarea noilor instituții media bisericești, prin înființarea unui cotidian și a Radio Trinitas, pe care le-a inițiat chiar pe când era la Iași.
Dar viziunea Preafericirii Sale depășește granițele Bisericii sale. Chiar formația sa intelectuală a arătat un orizont larg prin cele două perioade de studii de câte doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg și la Facultatea de Teologie Catolică din Freiburg im Breisgau. Pentru viziunea patriarhului cu privire la prioritățile vieții bisericești, titlul lucrării sale de doctorat, susținută la Strasbourg în 1979, este simptomatic: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Este o indicație asupra faptului că înnoirea Bisericii în secolul al XXI-lea trebuie să aibă loc și prin rugăciune.
Apreciez foarte mult că Preafericirea Sa nu exclude nici chestiunile dificile inter-bisericești și nu lasă la o parte povara trecutului. Ca președinte al Fundației Pro Oriente, mulțumesc mitropolitului de odinioară al Moldovei și Bucovinei că în anul 2002 a sprijinit de la bun început un proiect de cercetare al Fundației cu privire la Unirea bisericească din Transilvania și că l-a însoțit până în ziua de astăzi. În anul 2010 a putut apărea la o editură din București această analiză extrem de importantă din punct de vedere istorico-bisericesc, făcută în comun de către Bisericile creștine din Transilvania. Cu aceasta îmi exprim speranța că lucrarea în cauză poate reprezenta o contribuție la înțelegerea și împăcarea între toate părțile implicate.
Patriarhului României, Arhiepiscopului Bucureștilor, Mitropolitului Munteniei și Dobrogei, Locțiitorului tronului episcopal al Cezareei Capadociei, cu ocazia zilei sale de naștere, îmi exprim dorința sinceră ca Dumnezeu să-l însoțească mereu cu binecuvântarea Sa și să-l călăuzească în slujirea poporului Său.
Cardinal Dr. Christoph Schönborn
Arhiepiscop al Vienei
