Patriarhul Daniel în mesajul de condoleanțe transmis la înmormântarea Academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici: „A fost personalitate marcantă a elitei intelectuale românești”.
Redăm mesajul integral:
Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici
– personalitate științifică marcantă a culturii românești
Am aflat cu întristare de trecerea din această viață a domnului academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, în ziua de duminică, 20 august 2023, la onorabila vârstă de 100 de ani, personalitate marcantă a elitei intelectuale românești.
Născut la 6 iulie 1923, în București, fiul lui Grigore Bălăceanu-Stolnici (1876-1967) și al Ștefaniei Riegler (1893-1980), domnul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost membru al familiei vechi boierești a Bălăcenilor, care a aparținut nobilimii pământene, având origini care datează încă din secolul al XIII-lea.
Este absolvent al liceului I.C. Brătianu din Pitești, promoția 1941, și al Facultății de Medicină din București, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada anilor 1941-1947. Ulterior, în anul 1948, a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza intitulată Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, întocmită sub atenta coordonare a renumitului profesor de histologie Ion T. Niculescu, membru corespondent al Academiei Române începând cu anul 1955.
Din punct de vedere profesional, activitatea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici în domeniul medical a fost vastă și s-a desfășurat în cadrul mai multor spitale din București, dintre care amintim: Spitalul Colentina, Spitalul Clinic Dr. I. Cantacuzino, Spitalul Clinic Dr. Gheorghe Marinescu și Institutul Național de Gerontologie.
În egală măsură, activitatea sa a fost orientată și spre mediul academic, desfășurându-se, atât în țară, în calitate de asistent universitar la catedra de neurologie a profesorului Nicolae Ionescu-Sisești, din cadrul Facultății de Medicină din București, și de profesor suplinitor la catedra de cibernetică generală a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, dar și în străinătate, ca profesor asociat al mai multor instituții de prestigiu precum: Universitatea Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Allegre (Brazilia), Universitatea Menedez Pelayo din Santander (Spania), Academia Cataloneză din Barcelona (Spania) și, nu în cele din urmă, la Colegiul de Medicină din Paris.
S-a remarcat, de asemenea, printr-o vastă operă editorială, publicând numeroase studii de specialitate, în limbile română și franceză, și oferind în acest fel posterității o reală moștenire în spațiul cercetării medicale și interdisciplinare. Totodată, în calitate de descendent al ilustrei familii boierești a Bălăcenilor, a surprins cu succes ampla istorie a familiei din care făcea parte și modul în care aceasta s-a împletit cu istoria țării, în lucrarea intitulată „Saga Bălăcenilor”.
În decursul timpului, recunoscute fiindu-i deosebitele preocupări în domeniul științific, dar și originea sa familială, s-a bucurat de numeroase funcții importante, dintre care amintim: efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești (Biserica „Domnița Bălașa”), membru (temporar) al Adunării Naționale Bisericești și al Consiliului Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române, director onorific al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române și președinte de onoare al Universității Ecologie din București.
În calitate de efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești (Biserica „Domnița Bălașa” din București, care a trecut printr-un amplu proces de restaurare, finanțat din fonduri europene, s-a preocupat ca această biserică să funcționeze la așteptările pe care le-au avut ctitorii ei, dând curs conștiinței de epitrop testamentar, îndatorat de strămoșii ctitori să readucă în proprietate bunurile confiscate în timpul regimului comunist ateu.
Domnia sa a fost, așa cum am precizat anterior, membru al Adunării Naționale și al Consiliului Național ale Bisericii Ortodoxe Române, și un sfetnic apropiat al regretaților patriarhi ai României: Justinian, Iustin și Teoctist, precum și al multor ierarhi din țara noastră, cu care a cultivat relații foarte utile Bisericii și societății. Este bine-cunoscut faptul că domnul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost, de-a lungul vieții, un apropiat al Bisericii, făcând o constantă din dorința sa de promovare a complementarității dintre argumentarea științifică și revelație sau credință, pe care și-a manifestat-o nu doar după anul 1990, ci și în plin regim comunist.
Anul trecut, 2022, la aniversarea vârstei de 99 de ani, în semn de cinstire și recunoștință pentru activitatea sa, i-am conferit domnului academician Constantin Bălăceanu-Stolnici cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Ordinul Crucea Patriarhală, pentru mireni, iar în acest an, 2023, la momentul împlinirii vârstei centenare, i-am acordat Ordinul Patriarhal Sfântul Ioan Gură de Aur.
Apreciem remarcabila preocupare a domnului academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, dusă de-a lungul întregii sale vieți, pentru promovarea istoriei, culturii și spiritualității țării noastre, valori perene ale neamului românesc, și, cu profunde sentimente de compasiune pentru cei apropiați, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25), să-i ierte robului Său Constantin toate greșelile săvârșite în viața lui, cu fapta, cu vorba sau cu gândul și să primească sufletul său în lumina, pacea și iubirea Împărăției Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru
