Astăzi, pe întreg cuprinsul țării se celebrează Mărțișorul. Un obicei cu străvechi rădăcini în spațiul est-european ce are șanse să intre în patrimoniul UNESCO. În aceste zile la Iași se desfășoară unul dintre cele mai importante festivaluri dedicate acestei atât de vechi și frumoase tradiții românești.
Cu rădăcini adânci în tradiția populară românească, Mărțișorul este un obicei cu o arie de răspândire relativ restrânsă, fiind întâlnit doar în spațiul sud-est european. Etnografii susțin că tradiția de a crea și oferi șnurul împletit, care să ofere protecție la trecerea în anotimpul călduros, era întâlnit în urmă cu câteva sute de ani și în Serbia, Macedonia, ba chiar și în peninsula italică. Astăzi, mărțișorul a rămas un obicei viu doar în spațiul românesc, aici incluzând și Republica Moldova, dar și Bulgaria. „Tocmai de aceea, cele trei state vor depune la UNESCO un proiect care să vizeze intrarea în patrimoniul mondial a acestui obicei, pentru că în acest spațiu el mai este viu”, a explicat etnograful Marcel Lutic, președintele Asociației Meșterilor Populari din Moldova.
În România, obiceiul mărțișorului s-a păstrat aproape intact de sute de ani, cea mai conservatoare zonă în ceea ce privește tehnica arhaică de confecționare, precum și în ritualul dedicat acestei zile speciale fiind nordul Moldovei. Deloc întâmplător, în această parte de țară au loc anual festivaluri și târguri de amploare dedicate mărțișorului tradițional. Aceste evenimente, organizate cu puțin înainte de ziua întâi a lui Mărțișor, reunesc meșteri populari consacrați și oferă publicului nu numai șansa de a-și reaminti de obiceiurile care ne definesc pe noi, românii, ca popor, ci și șansa de a vedea pe viu cum se confecționează mărțișoarele autentice, în cadrul unor ateliere.
Un festival de amploare
În această perioadă, la Iași are loc cea de-a IX-a ediție a Festivalului Mărțișorului, una dintre cele importante manifestări de acest gen din țară. Organizat de Asociația Meșterilor Populari din Moldova, Asociația „Alexandru Lăpușneanu” și Primăria Municipiului Iași, evenimentul reunește 50 de meșteri populari din 10 județe ale țării și din Republica Moldova. „Prin acest festival încercăm, an de an, să reînviem acest spirit arhaic al mărțișorului. Spun spirit, nu literă, fiindcă nu ne facem iluzii că am putea să readucem secolele trecute astăzi pe ulița Lăpușneanu, în Iași sau în alte zone ale țării. Dar am vrea ca oamenii să-și reamintească de acele sensuri primordiale ale lumii vechi, în care credința și tradiția erau repere fundamentale”, spune etnograful Marcel Lutic.
Vizitatorii au ocazia să admire, să afle câte ceva din istoria mărțișorului și să achiziționeze aceste gingașe obiecte. Confecționate din ață sau lână, din lemn sau os, din pănuși de porumb, întruchipându-i pe Baba Dochia sau pe Dragobete, mărțișoarele aduse de meșteri anul acesta se înscriu în liniile tradiționale trasate de etnografi.
Ema Pavel din Plopeni – Suceava vine la acest festival de trei ani, cu mărțișoare confecționate din lână, după obiceiul tradițional. Este profesoară de muzică la un liceu din Suceava și membră a Asociației Meșterilor Populari din Moldova. A învățat tehnica originală de realizare a mărțișoarelor de la specialiștii din cadrul Secției de etnografie a Complexului Muzeal „Moldova” din Iași și e încântată să vadă că munca ei este răsplătită de bucuria pe care o citește pe fețele cumpărătorilor. „Cumpărătorii sunt atrași de modelele tradiționale și vor să știe cât mai mult despre istoria mărțișorului. Mă bucur că pot să le ofer ceva din ceea ce și eu am învățat”, spune Ema Pavel.
Un alt meșter popular deja consacrat în târgurile de profil este Silvia Cozmâncă. E cunoscută pentru metoda sa de lucru – tehnica nodurilor – pe care o folosește în cazul obiectelor pe care le confecționează. „Eu am venit cu șnururi de mărțișor, lucrate în tehnica nodurilor, cu diverse modele: alb cu negru, culorile inițiale, alb cu roșu, tricolor, pentru că suntem români și parcă mai mult ca niciodată ar trebui să arătăm că suntem români și să purtăm însemnele naționale. Mărțișorul tradițional, arhaic, reprezintă un șnur împletit, o torsadă care are proprietăți miraculoase. El este folosit cu rol de protecție în această perioadă în care, în percepția populară, odată cu duhurile bune, apar și cele rele, iar mărțișorul trebuie să fie stavilă, mai ales pentru copii”, explică Silvia Cozmâncă.
În Moldova, în perioada premergătoare zilei de 1 Martie au avut loc evenimente similare în orașele Vaslui și Botoșani, iar în țară unul dintre cele mai cunoscute târguri dedicate acestui obicei este cel organizat anual la Muzeul Țăranului Român din București.
Un ritual străvechi
Odinioară, mărțișoarele erau confecționate de mame sau bunici cu doar câteva zile înainte de 1 martie și erau destinate în general copiilor, dar și fetelor mari, având rol de protecție împotriva „soarelui alb” de primăvară. Acestea erau legate la încheieturile mâinilor sau picioarelor copiilor și la gâtul fetelor, în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui sau, în unele zone, în prima zi cu lună plină din luna martie. „Se spunea în vechime că soarele acesta alb, de primăvară este periculos pentru cei aflați în creștere, adică copiii și tinerele fete. Protecția venea prin împletitura celor două fire din șnurul mărțișorului, dar și prin puterea cuvântului, căci mamele și bunicile, care le și făceau, apelau la formula verbală: «Căldura în casă, puricii afară!», căldura fiind exponentul noului anotimp, iar puricii al celui vechi”, a subliniat Marcel Lutic.
Inițial, mărțișoarele erau împletite din lână, un fir alb și unul negru, simbolizând cele două anotimpuri care se întâlnesc la 1 martie, mai apoi s-au folosit fire albe și albastre, apoi fire de lână în cele trei culori ale drapelului românesc. Mult mai târziu s-a răspândit și aproape generalizat tehnica împletirii mărțișoarelor din fire de ață albe și roșii. „Protecția venea din ideea de împletire, dar și din simbolistica culorilor. Se credea că firele răsucite apărau de duhurile rele, strămoșii noștri crezând cu tărie în protecția oferită de firele împletite, care simbolizau funia anului, cu iarna și vara îngemănate, și de noduri”, a precizat etnograful.
Mărțișorul trebuia purtat măcar nouă zile, cât Baba Dochia își scutura cojoacele sau, în funcție de fiecare zonă a țării, până la apariția pe cer a lunii pline, până la venirea berzelor sau până la înflorirea unor pomi. După aceea, șnurul era legat de ramurile înflorite ale unui pom, pentru ca acesta să aibă rod bogat, iar cel care a purtat mărțișorul să fie norocos.
Un alt obicei cerea ca scoarțele, covoarele, așternuturile, hainele să fie scuturate, tot ritual, în această zi, a Babei Dochia. Nu întâmplător, fetele mari nu aveau voie să lucreze în această zi, pentru a nu avea parte de soacre rele, soacra fiind reprezentată de Baba Dochia, care patronează toată această perioadă de trecere de la iarnă la primăvară.
Tot azi se spune că ușile și ferestrele ar trebui lăsate larg deschise pentru a intra aerul de primăvară. (Reportaj realizat de Otilia Bălinișteanu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 1 martie 2013)
