Mănăstirea Tazlău din județul Neamț, ctitorie ștefaniană, a fost restaurată cu fonduri europene.
Lucrările au durat aproximativ cinci ani și sunt aproape de finalizare. Au fost precedate de descărcarea terenului de sarcina arheologică.
„Rezultatele din punct de vedere istoric, documentar, științific pe care le-am obținut de la Tazlău sunt realmente surprinzătoare, sunt excepționale și schimbă istoria monumentului față de ce se știa până acum”, a declarat Constantin Preoteasa, cercetător științific în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț, pentru o publicație locală.
Proiectul, în valoare de cinci milioane de euro, a inclus încorsetarea bisericii în 22 de puncte, pentru a o consolida, restaurarea picturii bisericii și a zidurilor de incintă, consolidarea turnului de apărare și a turnului clopotniță, precum și conservarea ruinelor palatului, a beciului și a vechii trapeze.
„Un proiect că acesta nu este tocmai ușor, dar îl lași pe Dumnezeu să vină, tu trebuie să faci partea de început”, a declarat pentru Pro TV Protos. Iosif Chiriac, starețul mănăstirii.
Biserica Mănăstirii Tazlău, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a fost ctitorită de Sf. Domnitor Ștefan cel Mare în 1497, pe locul unei biserici de lemn din timpul domnitorului Alexandru cel Bun, bunicul său.
Zona Tazlăului a fost renumită pentru sihăstriile ei încă din secolul al XIV-lea. Urme de chilii se întâlnesc până azi în partea locului, scrie Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul Românesc.
El îi menționează pe Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău și pe ucenicii săi, cuvioșii Silvestru, Iov şi Agaton, care au pustnicit pe Măgura Tazlăului, de unde coborau noaptea cu făclii în mână pentru Utrenie, precum și pe Cuviosul Onufrie, din secolul al XVII-lea, retras pe Dealul lui Onufrie, mai sus de Mănăstirea Tazlău. Toți se învredniciseră de darul minunilor și al înainte-vederii.
În secolul al XIX, biserica a devenit biserică de mir până în 1990, când mănăstirea a fost reînființată.
Foto credit: Facebook / Calator prin lume
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
