Mănăstirea vâlceană Sărăcinești va fi gazda unei tabere de vară organizate în memoria Cuviosului Gherontie cel nebun pentru Hristos.
Tabăra va fi organizată în perioada 7-16 august, iar în programul acesteia vor fi cuprinse conferinţe susţinute de unii dintre cei care l-au cunoscut pe Cuviosul Gherontie.
Este vorba despre Pr. Prof. Univ. Dr. Habil. Dorin și Prof. Dr. Monica Opriș; Pr. Lect. Dr. Mihail Dan (Alba Iulia); Protos. Dionisie Ignat (Mănăstirea Albac) şi Protos. Dr. Sava Vintilă (Medic, Arhiepiscopia Râmnicului).
Vârsta acceptată a participanților este de 17-30 ani, iar cazarea și masa sunt gratuite, fiind oferite de organizatori.
Evenimentul va fi organizat de Mănăstirea Sărăcineşti şi Arhiepiscopia Râmnicului.
Cei care doresc să participe trebuie să completeze formularul până în 5 august.
Cuv. Gherontie cel nebun pentru Hristos
Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos a văzut lumina zilei la 4 noiembrie 1934 şi vorbea cu drag de faptul că s-a născut în Ţara Făgăraşului, aproape în mijlocul ţării, în satul Viscri, comuna Buneşti, nu departe de Rupea, acum în judeţul Braşov. A făcut doar patru clase, dar le-a făcut bine. Când ne recita câte o poezie, şi încă ştia multe, la cei aproape 84 de ani, câţi a avut la plecarea în veşnicie, ne spunea că o ştie „de la şcoala primară”. La fel şi unele rugăciuni în formă versificată, cum este „Doamne, Doamne, ceresc Tată”.
Îi pomenea în rugăciunile personale în primul rând pe părinţii săi, „măicuţa mea, Elena, şi tăticul meu, Ioan”, dar şi pe „unchiul meu, Moise sau protosinghelul Modest”, fiind vorba despre fratele tatălui său, părintele Modest Aldea, fostul stareţ al Mănăstirii Ciolanu şi apoi eclesiarhul catedralei episcopale din Buzău. Tot din pomelnicul Cuviosului s-a aflat şi despre fratele său mai mare care murise de tânăr, dar şi despre alţi membri ai familiei sau despre persoanele dragi sufletului său, vii şi adormiţi, pe care-i pomenea din memorie într-o ordine aproape neschimbată de-a lungul anilor.
De foarte tânăr a fost iubitor de rugăciune şi de mănăstire, nu o dată abandona treburile gospodăreşti sau pe cele agricole pentru a se dedica rugăciunii. Astfel, decizia lui de a se dedica vieţii monahale a fost aşadar una firească. A rămas până la sfârşitul vieţii ataşat sufleteşte de mănăstirea Ciolanu, unde şi-a început viaţa călugărească, dar şi de catedrala episcopală de la Buzău, unde îl vizita uneori pe unchiul său, ajuns de acum eclesiarh.
Mai multe detalii din viaţa sa, aici.
Foto credit: ortodoxia.ro
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
