Mănăstirea Coșelăuca din Basarabia interbelică

După două ore de mers cu autobuzul de la Chișinău spre Cunicea, la o stație, o cruce vestește despre prezența unui așezământ monastic cu numele de Coșelăuca. Istoria acestei mănăstiri începe pe la 1786, atunci când marea proprietară din Cotiujenii Mari, Maria Tocan, descendentă a unui neam de răzeși, dorea să-și închine viața în liniștea rugăciunii permanente. Aceasta și-a luat numele de Mitrodora, punând început bun acestui așezământ prin ridicarea unui bisericuțe de lemn. Ulterior, la 1841, pe locul acesteia, a fost ridicată o biserică de zid, în formă de navă, cu frontoane specifice neoclasicismului rusesc la extremități și cu două turle, una patrulateră cu rol de clopotniță peste pronaos și una mică, simbolică, deasupra altarului. Intrarea se face printr-un exonartex închis, mai mic decât elevația bisericii. Lăcașul a fost ridicat în cinstea ‘Adormirii Maicii Domnului’, prin contribuția duhovnicului Eparhiei Chișinăului, ieromonahul Nicandru, a cărui soră, schimonahia Irina, era stareța Mănăstirii Coșelăuca. Prin contribuția aceleiași maici a fost ridicat paraclisul de iarnă, cu hramul ‘Sf. Împărați Constantin și Elena’. De asemenea, pentru buna funcționare a mănăstirii, boierul Străjescu, din apropiere, dona acesteia 65 de hectare de pământ. În perioada interbelică, la inițiativa și prin purtarea de grijă a episcopului Visarion Puiu al Hotinului, au fost reparate cele două biserici și stăreția și a fost înființat un atelier de țesut covoare, maicile ducând o viață de sine.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 14 nov. 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente