Episcopul Ignatie al Hușilor a sfințit de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului paraclisul Mănăstirii Mălinești, din Vaslui.
În predica rostită la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a evidențiat modul prin care Maica Domnului răspunde celor care o cheamă în rugăciune.
Episcopul Hușilor a istorisit minunea arătării Maicii Domnului în biserica Vlaherne și cum Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie au văzut-o rugându-se cu lacrimi pentru păcatele lumii.
„După această rugăciune cu lacrimi, pentru lume și pentru toţi oamenii, Maica Domnului s-a ridicat la ceruri, lăsându-și în spatele ei omoforul (acoperământul), care îi acoperea pe toţi cei care erau de faţă la slujba de Priveghere”.
Preasfințitul Părinte Ignatie l-a citat pe Părintele Dumitru Stăniloae care „ne spune că noi avem în cer o inimă de mamă, care se roagă pentru noi și, ori de câte ori îi cerem ajutorul, grabnic, fără zăbavă, ne împlinește cererile”.
„Maica Domnului se întristează și plânge, ori de câte ori păcătuim, ori de câte ori nu suntem oameni cinstiţi, când nu suntem buni și nu manifestăm îngăduinţă și dragoste faţă de cei din jurul nostru”.
„Ori de câte ori venim la biserică și ne rugăm în stare de smerenie, de tăcere, de lucrare lăuntrică și de multă meditaţie, Maica Domnului vine printre noi, se roagă împreună cu noi, plânge împreună cu noi pentru păcatele lumii și ale fiecăruia dintre noi”.
Harisma de a plânge pentru păcatele lumii
Episcopul Ignatie a explicat că „una dintre trăsăturile dominante ale sfinţilor este harisma, pe care o primesc de la Dumnezeu, de a simţi în ei și de a fi părtași la suferinţa și la păcatele întregii lumi, așa cum Hristos, pe Cruce, răstignit fiind, a luat în inima Sa – El, Cel fără de păcat, neprihănit, sfânt, desăvârșit – păcatele noastre, suferinţa și poverile lumii acesteia.
„Maica Domnului, cea care este mai presus decât toţi sfinţii, are această harismă de a plânge pentru păcatele lumii”.
Preasfinția Sa a citat un fragment din predica rostită de teologul Serghei Bulgakov la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului.
„Maica Domnului s-a rugat și a plâns nu numai acum o mie de ani (această minune, pe care a văzut-o Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, a avut loc în secolul al IX-lea, în Biserica Vlaherne din Constantinopol), ci se roagă și plânge și aici și acum, în toată vremea și în tot locul, până la sfârșitul veacurilor.
Omoforul (Acoperământul) ei îi ocrotește nu numai pe cei care erau atunci de faţă la slujbă, ci fiecare generaţie umană, întreaga lume, pe noi, pe toţi păcătoșii.
Acoperământul Maicii Domnului, care ne binecuvintează și ne izbăvește, luminează și strălucește în toată vremea, chiar dacă ochii noștri sunt nevrednici să-l vadă”.
Episcopul Hușilor a subliniat că „așa este Maica Domnului pentru fiecare dintre noi – ne ocrotește, ne iubește și se roagă cu lacrimi atunci când suntem în suferinţă”.
„Ori de câte ori o chemăm și ne rugăm ei, să o simţim pe Maica Domnului ca mângâierea și bucuria noastră. Să fie bunătatea noastră, într-o lume tristă, rea, care se bucură atunci când cineva este zdrobit de urâţenia păcatului, într-o lume în care am pierdut simţul compasiunii și al rugăciunii pentru cel care se află în suferinţă, în necaz, în boală și în mare încercare”.
„Maica Domnului să ne ocrotească, să ne bucure inima și să o mângâie, ori de câte ori viaţa, în curgerea și inerenţa ei, ne mai aduce tristeţe și încercare”, a încheiat Episcopul Hușilor.
Foto credit: Episcopia Hușilor
