Zilnic, autocare cu pelerini români trec Dunărea la Vama Giurgiu-Ruse, pentru a se închina în mănăstirea săpată în peştera Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Ceea ce se vede astăzi este doar o mică parte din aşezământul monahal de altădată. Mănăstirea de călugări din ţinutul natal al cuviosului, Basarabov, este singura mănăstire săpată în piatră, locuită, din Bulgaria, însufleţită de prezenţa a doi vieţuitori.
Basarabov. O localitate la 80 km de Bucureşti. Neştiută, neînsemnată, dacă nu ar fi zămislit în urmă cu sute de ani un sfânt. Pe Cuviosul Dimitrie cel Nou. Un om simplu, la fel ca locul din care se trage, văcar al satului în tinereţe, devenit prieten al lui Dumnezeu după ce L-a urmat pe Iisus, iubindu-L mai presus decât însăşi viaţa sa. Mărturia nevoinţelor acestui sfânt, venerat deopotrivă de români şi de bulgari, este peştera sa din malul stâncos al râului Lom. Locul săpat pe înălţimi este cunoscut sub denumirea de Mănăstirea Basarabov. De altfel, aici se întâlnesc peste 300 de chilii, dintre care 40 au ajuns biserici, toate nestemate ale patrimoniului UNESCO. Urme de frescă exterioară de pe pereţii calcaroşi ai peşterilor se păstrează până în zilele noastre, ceea ce aminteşte de un trecut îndepărtat al vieţii monahale de aici, care a început înainte de secolul al XII-lea. „Mănăstirea are viaţă de obşte, cu doi călugări, nelipsiţi de la sfintele slujbe, care mai slujesc şi la alte biserici din Ruse, la cererea credincioşilor, deoarece în Bulgaria se înregistrează o lipsă de preoţi. Este singura mănăstire din localitate şi din apropierea oraşului Ruse. În proximitate, este una din cele mai mari mănăstiri rupestre din perioada celui de-al doilea ţarat bulgar (sec. XII-XIV) – Ivanovo, acum părăsită, aflată în patrimoniul UNESCO. De asemenea, în vecinătatea Mănăstirii Sfântului Dimitrie se mai află Cetatea medievală Cherven“, explică părintele Alin Hotcoleanu, ghid în cadrul Sectorului pelerinaje al Patriarhiei Române.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
