Mănăstirea Cârcea din județul Dolj și-a sărbătorit hramul joi, 17 ianuarie, de praznicul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. În Episcopia Severinului și Strehaiei, Sfântul Antonie a fost cinstit la Mănăstirea Vodița, veche vatră de monahism oltenes, informează „Ziarul Lumina”.
Ca în fiecare an, Mănăstirea Cârcea își deschide porțile pentru pelerinii veniți din Craiova și din împrejurimi să-l cinstească pe Sfântul Antonie cel Mare, ocrotitorul cinstitului așezământ. La acest ceas de praznic, bucuria duhovnicească a fost sporită de prezența IPS Irineu, care a slujit Sfânta Liturghie și a făcut pomenire ctitorilor sfântului lăcaș de închinare, trecuți la cele veșnice.
Sfântul Antonie cel Mare, model de nevoință și rugăciune curată
La finalul slujbei, Mitropolitul Olteniei a vorbit celor prezenți despre viața sfântă pe care a dus-o Cuviosul Antonie cel Mare, despre minunile pe care le-a săvârșit și despre importanța acestei sărbători pentru credincioșii creștin-ortodocși. „Sfântul Antonie cel Mare s-a ostenit ca pustnic și ca monah în pustia Egiptului, a plecat de la casa părintească după ce a împărțit totul săracilor, el însuși devenind sărac pentru lumea aceasta, dar bogat pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ascultând glasul Sfintei Evanghelii în Biserică, „cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie”, Sfântul Antonie a părăsit toate și a mers după Mântuitorul Iisus Hristos. Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este ocrotitorul monahilor, ajutorul și binefăcătorul tuturor celor aflați în nevoi, izbăvitorul din necazuri, din suferințe și din dureri, cel care ascultă rugăciunile tuturor credincioșilor și le înalță la Dumnezeu, el însuși fiind un mare rugător”, a spus în cuvântul de predică IPS Irineu.
Înalt Preasfinția Sa a subliniat importanța rugăciunii, plecând de la exemplul Sfântului Antonie care a fost izbăvit prin puterea rugăciunii și prin credința adevărată în Dumnezeu. „Numai rugăciunea și apropierea de Dumnezeu ne sunt favorabile și absolut indispensabile în lumea aceasta răvășită de probleme și greutăți. La rugăciune, omul este acoperit de lumină dumnezeiască. Rugăciunea este cuvântul lui Dumnezeu pentru că prin rugăciune noi Îl chemăm, iar El vine în interiorul nostru, așa cum ne spune: „Și voi veni la el, și voi sta împreună cu el și voi mânca împreună cu el””, a conchis IPS Irineu.
La final, monahia Eleodora Cristofor, stareța mănăstirii, a primit rangul de stavroforă, iar părintele ieromonah Ioachim Gușoi, rangul de protosinghel, pentru implicarea deosebită în activitatea misionar-pastorală a Bisericii. De asemenea, tânărul teolog Ioan Rogobete a fost hirotonit diacon la Parohia Fărcășești, județul Gorj.
Liturghie arhierească în ctitoria Sfântului Nicodim la Vodița
Obștea de călugări a Mănăstirii Vodița a primit cu multă bucurie pe Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, în ziua prăznuirii Sfântului Antonie cel Mare. Sute de credincioși din Drobeta-Turnu Severin, Orșova sau Băile Herculane au venit într-un popas duhovnicesc la chinovia din Defileul Dunării spre a aduce prinos de rugăciune sfântului și a se bucura de binecuvântări arhierești din partea chiriarhului.
Sfântul așezământ monahal este un important monument istoric și de arhitectură din Oltenia, fiind cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar. Mănăstirea Vodița este așezământ de călugări, întemeiat în anii 1364-1370 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Țării Românești Vlaicu-Vodă. Arheologul Virgil Drăghiceanu consideră că s-a început construcția lăcașului monahal în 1369, „pe temelia unei biserici mai vechi din secolul XIII, atribuită lui Litovoi, voievodul din 1247”.
Expansiunea Imperiului Otoman de la sfârșitul secolului al XV-lea pentru cucerirea popoarelor Europei a influențat în mod nemijlocit existența Mănăstirii Vodița. Astfel, după ocuparea Cetății Severinului de către armatele turcești conduse de Baliberg în anul 1524, toate vechile moșii ale ctitoriei Sfântului Nicodim sunt confirmate, rând pe rând, Mănăstirii Tismana.
A fost refăcută de Radu cel Mare în jurul anului 1500 și de Cornea Brăiloiu în 1689, dar a cunoscut o perioadă de decădere după Războiul austro-turc din 1718.
Mănăstirea Vodița a fost reînființată în anul 1990, când s-a început restaurarea ctitoriei voievodale și a fost construit un corp de chilii pentru desfășurarea vieții de obște. Anul acesta se împlinesc 21 de ani de la reînființarea Societății „Vodița”, cea care a militat pentru reînființarea așezământului monahal de pe valea Vodiței.
