Câteva sute de credincioși au venit în Duminica a IX – a după Rusalii la Catedrala închinată Maicii Domnului din Craiova, pentru a participa la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, după cum ne-a precizat Diacon Gheorghe Cioiu.
Slujba religioasă, oficiată împreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi, a marcat astfel o anticipare, o înainteprăznuire a hramului sfântului locaș, Adormirea Maicii Domnului.
Cuvântul pus la inima credincioșilor de către IPS Părinte Mitropolit Irineu la finalul Sfintei Liturghii a detaliat câteva din învățăturile pericopei evanghelice duminicale care relatează despre „Umblarea pe mare” (Matei 14, 22 – 34). „Mântuitorul Hristos îl ridică pe Sfântul Apostol Petru din apă știind din ce cauză îi este teamă: nu avea credință îndeajuns. Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 31), îi spune Mântuitorul. De aici înțelegem că frica este o consecință a păcatului. Adam în rai nu se temea de nimic pentru că era curat. Și cum s-ar fi putut Adam tulbura în rai când era împreună cu îngerii și vorbea cu Dumnezeu? Dar după ce, din cauza mândriei și neascultării, răul a intrat în noi, a pătruns în viața noastră și frica, teama, înfricoșarea. Pentru că frica apare acolo unde nu este Dumnezeu, iar artizanul ei este diavolul. Lipsa credinței îndepărtează pe Dumnezeu, dar dacă îL chemăm cu sinceritate și căință pentru greșelile noastre, El vine în ajutorul nostru pentru că nu este departe, e în interiorul nostru, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel <în El trăim, viem, ne mișcăm și suntem> (Faptele apostolilor 17, 28). Așadar, suntem călători pe marea acestei vieți, deseori tulbure și înfricoșată, iar noi care suntem în corabia Bisericii ne considerăm la adăpost, chiar dacă și ea, ca orice lucru pământesc, este plină de ispite. Ne considerăm ocrotiți pentru că este o corabie la cârma căreia se află Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care o conduce spre limanul cel lin al Împărăției Cerurilor. De aceea, fiind adăpostiți în corabia Bisericii, nu ne temem oricât de multe valuri și oricâte greutăți și necazuri ar veni, pentru că Cel care se află la cârma corabiei, Cel care este prezent permanent în viața noastră și ne spune: Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20), este însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru „, a spus IPS Irineu,
Paraclisul mitropolitan „Maica Domnului – Dudu”, cunoscut sub denumirea Biserica Madona Dudu, a fost construit între anii 1750-1756, fiind mai apoi refăcut în 1844, după cutremurul din anul 1831. Forma actuală a bisericii datează din perioada 1928-1938, când a fost complet refăcută. Numele sfântului locaș a rămas în tradiția locului după icoana Maicii Domnului, care – spune legenda – a fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. În incinta așezământului a funcționat o perioadă vechea școală „Obedeanu”, care în 1826 a devenit Școala Centrală. Hramurile bisericii sunt „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Antonie cel Mare”.
