Liturghie arhierească în parohia Oradea-Podgoria

În Duminica a treizeci și treia după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului, 9 februarie 2014, comunitatea dreptmăritoare din cartierul orădean Podgoria s-a bucurat de vizita pastorală a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, în sobor de preoți și diaconi.

Cartierul Podgoria este situat pe albia râului Crișul Repede, la marginea orientală a metropolei de pe malurile Crișului Repede. De viața duhovnicească a credincioșilor ortodocși de aici s-a ocupat, până în anul 2004, Părintele Nicolae Robotin de la Parohia Oșorhei. Cele 100 de familii care alcătuiesc comunitatea ortodoxă din acest nou cartier al orașului Oradea și-au manifestat dorința de a avea propriul lăcaș de cult, așa încât, în data de 19 august 2003 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

În demisolul bisericii s-a amenajat un paraclis, unde s-a început săvârșirea sfintelor slujbe. În anul 2004, Părintele Vasile Ovidiu Ungur a fost numit pe seama acestei biserici, care era la acea vreme filie a parohiei Oșorhei, începându-se demersurile administrative necesare pentru înființarea noii parohii. Părintele Vasile Ovidiu Ungur a continuat lucrările de construcției a noului lăcaș de cult, astfel că în prezent biserica este ridicată, acoperită cu tablă zincată, tencuită în exterior în terasit și praf de marmură. În data de 26 noiembrie 2006 s-a oficiat prima liturghie în biserica propriu-zisă.

În jurul bisericii s-a amenajat o parcare și un părculeț cu flori împrejmuit cu un gard din fier forjat. În interiorul sfântului locaș a fost montat un iconostas din lemn de stejar sculptat și mobilier bisericesc, a fost instalat un sistem de încălzire centrală, o sonorizare modernă și clopote, biserica fiind înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe. Prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, în prezent lucrările au ajuns la pictarea interiorului bisericii, în stil neobizantin, pictură finalizată în proporție de 90%.

Ierarhul Oradiei a fost așteptat cu multă bucurie duhovnicească de bunii credincioși ai parohiei. După cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus, în cadrul Sfintei Liturghii arhierești, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinția Sa a tâlcuit înțelesurile duhovnicești bogate ce se desprind din textul acesteia, ce prezintă pilda Vameșului și a Fariseului:

„Duminica Vameșului și a Fariseului, a treizeci și treia după Rusalii, ce ne amintește de cei treizeci și trei de ani câți a trăit Domnul Iisus Hristos pe pământ, marchează începutul perioadei Triodului din anul bisericesc, o călătorie duhovnicească, mistică, cale de zece săptămâni, ce ne pregătește pentru întâlnirea cu Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o călătorie de taină pe care fiecare dintre noi o parcurge, înainte de toate, în însăși inima sa, o călătorie a omului lăuntric spre Învierea Domnului și, implicit, o pregustare a propriei învieri, ce se va petrece în Ziua Domnului.(…)În această Duminică specială, în care auzim pilda Vameșului și a Fariseului, ce este o adevărată poveste a vieții noastre, pentru că ea ne vorbește, răspicat, despre moarte și viață, începem urcușul duhovnicesc, călătoria spre locul inimii noastre, până la marea sărbătoare a Învierii Domnului. Dintre cele două tipologii umane prezentate în pildă, vameșul și fariseul, care au călătorit spre templu, urcând la templu să se roage, unul era mulțumit de el însuși, autosuficient, fariseul, iar celălalt se afla în stare de pocăință, vameșul. (…) Fariseul autosuficient a încetat, de fapt, să se mai roage și, prin aceasta, a murit sufletește. Cum să mai urce în templul slavei lui Dumnezeu când lui îi ajungea tot ceea ce avea și era satisfăcut cu propria lui stare, neînțelegând că, de fapt, a venit să se întâlnească cu focul cel nestins al Rugului Aprins, cu focul cel duhovnicesc al Duhului Sfânt, Care mistuie toate păcatele și îl purifică pe om, ajutându-l să ajungă, prin măsura smereniei și a pocăinței, la întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu? Vameșul, însă, a urcat la templu smerindu-se pe sine, bătându-și pieptul, locul în care se află inima, și se ruga în adâncul inimii sale, prin cuvinte pline de umilință, de smerenie, de pocăință: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (…) Cel care s-a urcat la templu cu gânduri de mărire s-a dus să se laude pe sine și nu să aducă laudă lui Dumnezeu, de aceea a murit duhovnicește, pe când cel care s-a suit la templu cu duh de smerenie a coborât în adâncurile inimii sale și acolo, în duh de pocăință, s-a întâlnit cu Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, Care i-a luminat calea, pelerinajul spre inima sa, adică spre omul cel duhovnicesc. Orice întâlnire cu Dumnezeu înseamnă viață, pe când orice măsură a autosuficienței umane înseamnă moarte. (…) Domnul Iisus Hristos ne pune înainte pilda Vameșului și a Fariseului, folosindu-se de ea și, metaforic vorbind, sub forma unui poem frumos, ne pregătește pentru ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Dumnezeu ne-a creat nu pentru a ne fi suficienți nouă înșine, ci ca să stea în veșnicie, pururea, în dialog de iubire cu noi, iar noi oamenii, căzuți și păcătoși, nu putem sta în dialog de iubire cu Dumnezeu dacă nu avem acest duh de pocăință, de umilință și smerenie, în adâncul inimii noastre, locul cel duhovnicesc și privilegiat al rugăciunii, unde sunt arși spinii tuturor păcatelor, locul în care omul cel lăuntric se întâlnește, prin rugăciune, cu Creatorul și Mântuitorul său.”

Preoții, diaconii și credincioșii prezenți la slujbă au fost martorii hirotoniei în treapta diaconiei a tânărului teolog Florin Alin Mesaroș, ca diacon misionar pentru Protopopiatul Beiuș, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din parohia Ceica.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele paroh Vasile Ovidiu Ungur, inspector eparhial, a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat și au contribuit la înălțarea și înfrumusețarea sfintei biserici, de la venirea sa în această parohie. A mulțumit Bunului Dumnezeu și Preasfințitului Părinte Sofronie pentru aleasa purtare de grijă, dar și pentru prezența în mijlocul bunilor credincioși, la Sfânta Liturghie arhierească.

În cuvântul festiv rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe părintele paroh și pe dreptmăritorii creștini din această enorie pentru biserica pe care au construit-o și pe care o împodobesc cu sufletele lor, dar și pentru frumoasa haină de pictură ce îmbracă interiorul sfântului locaș, punându-le la inimă să continue lucrările, cu aceeași dragoste și jertfelnicie, până la finalizarea acestora. De asemenea, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși ca în această perioadă binecuvântată ce urmează, a Postului Mare, pe lângă post și rugăciune, să facă și fapte de milostenie, să nu îi uite nici pe cei săraci și singuri, în lipsuri și suferințe, care au nevoie de ajutor.

Comentarii Facebook


Știri recente

Biserica îşi va aduce contribuţia la proiectul european: Pr. Sorin Şelaru despre „Conferința privind viitorul Europei”

În contextul programului „Conferința privind viitorul Europei”, Pr. Sorin Şelaru, directorul Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Instituţiile Europene, a declarat că „Biserica Ortodoxă este pregătită să fie prezentă la toate nivelurile, deschisă dialogului, pentru…

Oficial: Adresele Patriarhiei către autorități privind asistența religioasă și înmormântarea în cazurile de Covid, respectiv sărbătorirea Învierii

În contextul informațiilor apărute în presă, în ultimele zile, cu privire la demersurile pentru modificarea unor acte normative referitoare la persoanele infectate cu noul Coronavirus, prezentăm, mai jos, conținutul adreselor Patriarhiei Române către autoritățile publice…