Sfântul Elefterie, episcopul provinciei romane Illiric, și mama sa Antia (care înseamnă floare) sau Antimea, femininul de la Antim, au ca repere temporale prima captivitate romană a Sfântului Apostol Pavel (61-63), din timpul domniei sceleratului împărat Nero (54-68), și domnia împăratului Adrian (117-138), când, după chinuri groaznice, au fost decapitați și sfântul, și mama sa.
Iată ce spune istoricul și filologul academician Constantin Erbiceanu, în cartea sa: Ulfila (episcopul goților, n.n.). Viața și doctrina lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană, referindu-se la Sfântul Martir Elefterie: „Sf. Martir Elefterie. Acesta era din Roma și a fost născut din părinți bogați și însemnați; tatăl său a fost în trei rânduri consul (roman). Convertit la creștinism încă din casa părintească, a fost hirotonit diacon de papa Analect (în loc de Anacletus 76-88, n.n.), apoi preot și episcop pentru Illyricum”. Cam rapid expediat, căci nu același papă l-a făcut episcop de Illiric, ci probabil Evaristus, episcopul Romei între anii 97 și 105.
Mai multe detalii în săptămânalul Lumina de Duminică.
