După ce apostolii făcuseră toate pregătirile pentru Cină, Mântuitorul Se puse la masă împreună cu apostolii și luând cuvântul începu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima Mea†¦” (Luca 22, 15), și luând pâinea o binecuvântă și, frângând, a dat ucenicilor, zicând: „Luati, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le dete ucenicilor zicând: „Beți dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Aceasta este Taina cea mare și sfântă a Sf. Cuminecături. Aceasta este Taina tainelor prin care-L primim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El și El cu noi. „Și mâncând ei, lisus zise: Amin grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26,21). O vie mișcare se face între apostoli. Toți se mișcă de pe locurile lor și „se uită unul la altul, nepricepându-se de cine grăiește” (loan 13, 22). „Și întristându-se foarte, începură a-I zice: nu cumva sunt eu, Doamne?” (Matei 26, 22). Toți se întristează, numai tu, Iuda, stai liniștit cu trădarea în sufletul tău! Dar stați, iată și Iuda se ridică, dar nu ca să-și spună păcatul, ci ca să întrebe și el cu fățărnicie: „Nu cumva sunt eu, Invățătorule?” Și i-a zis lui, Iisus: tu ai zis (Matei 26, 25).
Să luăm aminte că acest Iuda care mănâncă cu fățărnicie și nevrednicie la o masă cu Mântuitorul pe Care îl trădase, ne este o strigătoare pildă să ne apropiem cu pregătire sufletească la Cina cea mare și sfânta a Sf. Cuminecături. †¦ O evanghelie spune că la Cina cea de Taină „între apostoli s-a iscat și o ceartă ca să știe care dintre ei avea să fie socotit mai mare” (Luca 22,24), adică, precum se vede, îi bântuia și pe ei boala trufiei. Mântuitorul S-a grăbit îndată să-i scape de acest beteșug sufletesc, zicându-le că astfel de lucruri numai între „păgâni” se caută, „dar între voi să nu fie așa, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel care cârmuiește, ca cel care slujește” (Luca 22, 25-26). Se pare că, mai ales, Petru suferea de boala trufiei de a se socoti pe sine mai mare decât ceilalți apostoli și mai tare în credință ca ei. Ca să-L vindece de această boală, Mântuitorul îi spune la Cina cea de Taină, în auzul tuturor, că se va lepăda de trei ori de El.
În biserica parohială din „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, a avut loc, după Sf. Liturghie, Ritualul spălării picioarelor, participând 12 copii aleși dintre copiii Școlii parohiale „Sf. Martiri Brâncoveni”. S-a încercat prin aceasta conservarea tradiției care există în această comunitate, încă de la începuturile ei, legat de acest ritual, și readucerea în memoria celor prezenți a atmosferei dinaintea Patimilor Domnului. Cu emoție sfântă am retrăit acele clipe, și copii, și adulți, înțelegând, poate, o dată în plus că a sluji altora nu înseamnă a fi mai prejos decât ei, iar a fi mai mic decât toți cei de aproape nu înseamnă a fi în pierdere. Precum „mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceață” (Sirah 11, 3), tot așa, mic pare să fie cel care trăiește în Hristos, dar puterea lui biruie orice încercare. Sf. Ap. Pavel, urmând lui Hristos, ne îndeamnă, zicând: „În cinste, unii altora dați-vă întâietate. (…) Nu cugetați la cele înalte, ci lăsați-vă duși de cele smerite” (Romani 12, 10, 16).
