Societatea Națională de Cruce Roșie din România (SNCRR) aniversează în 4 iulie 144 de ani de la înființare. Organizația este una umanitară, neguvernamentală, bazată pe voluntariat și oferă asistență de urgență, în caz de dezastre, precum și educație în domeniul sanitar în România.
Pentru a afla mai multe despre programele Crucii Roșii Române, dar și despre ce înseamnă voluntariatul în cadrul organizației, am stat de vorbă cu Iulian-Andrei Bobîrnea, unul dintre colegii noștri din Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, care este Redactor-șef la Departamentul social al Trinitas TV.
Iulian Bobîrnea este voluntar al SNCRR de peste 18 ani și de anul trecut este vicepreședinte de tineret al organizației.
Basilica.ro: Ce te-a determinat să faci voluntariat? Spune-ne o întâmplare care te-a marcat.
I.B.: Atunci când eram mic, bunica mea, care era refugiată din Basarabia, îmi povestea seara înainte de culcare de perioada în care ea era voluntar al Crucii Roșii Române în localitatea Caracal. Îmi povestea de balurile caritabile pe care le organiza, de tombolele pentru cei săraci și mai ales de concursurile de prim ajutor care se țineau de cele mai multe ori pe stadionul din oraș. În cadrul concursurilor de prim ajutor mama juca rolul de victimă, era bandajată sau purtată pe targă de către concurenți.
Mă impresionau poveștile de voluntariat și îmi imaginam că poate într-o zi voi fi și eu la fel. Mă pasiona tot ce ținea de medicină, de farmacie și de ajutorarea oamenilor. Acasă aveam în grijă sertarul cu pastile și alte materiale de prim ajutor și, mai mult decât atât, mi-am confecționat o trusă de prim ajutor dintr-o cutie de pantofi albă pe care am desenat o cruce roșie mare. Peste ani am aflat că am desenat acea cruce roșie corect (emblema Crucii Roșii este formată din cinci pătrate perfect egale, ea fiind un simbol de protecție recunoscut la nivel internațional de Convențiile de la Geneva). Deci, poate că acela a fost primul meu contact cu ceea ce urma să încep în clasa a VII-a.
Când eram în clasa a VII-a, într-o zi de februarie, la ora de biologie, doamna profesoară ne-a întrebat imediat ce a intrat în clasă: „cine dorește să urmeze un curs de prim ajutor la Crucea Roșie?”. Am fost primul și singurul care a ridicat mâna, neștiind exact ce presupune. A urmat apoi o perioadă de câteva luni în care sâmbătă de sâmbătă mergeam la o școală din sectorul 4 din București unde timp de trei ore învățam ce înseamnă primul ajutor. Mi-a plăcut, am învățat cât am putut de bine, iar în vară mi-am mobilizat colegii de clasă pentru a participa împreună la Concursul Național de Sănătate și Prim Ajutor „Sanitarii Pricepuți”. Ne-am calificat pe ultimul loc, am primit chiar și o mențiune, însă tot ce pot spune este că dintre toții elevii participanți (peste 50) am fost singurul care am rămas voluntar al Crucii Roșii Române până în ziua de astăzi.
Basilica.ro: De cât timp activezi în Societatea Națională de Cruce Roșie din România? Cum ți-a schimbat viața această alegere?
I.B.: Activitatea ca voluntar al Crucii Roșii Române am început-o în februarie 2002, deci anul acesta am făcut „majoratul”. Sunt de mai bine de 18 ani voluntar și în tot acest timp, chiar dacă am avut ocazia să activez ca voluntar sau ca angajat și în alte ONG-uri nu am putut să renunț la Crucea Roșie. Aici am simțit că fac ceea ce îmi place. Aici simt că duc mai departe o misiune pe care și bunica mea a avut-o în trecut (ea a trecut la Domnul în anul 1999, deci nu a apucat să mă vadă la Crucea Roșie). Aici este locul unde am crescut, mi-am trăit în mod frumos și responsabil adolescența, mi-am făcut adevărații prieteni și am reușit să iau unele dintre deciziile, poate, cele mai importante din viață.
Activitatea de la Crucea Roșie m-a motivat în alegerea studiilor pe care le-am urmat: Facultatea de Teologie Ortodoxă (Secția Teologie Socială) și Facultatea de Jurnalism, pentru că la Crucea Roșie am învățat și ce înseamnă comunicarea, dar și ce înseamnă asistența socială și filantropia. Este cu siguranță locul unde m-am dezvoltat armonios ca om, conturându-mi totodată și principii solide de viață, inspirat fiind din cele șapte Principii Fundamentale ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate și Universalitate. Respect aceste principii și în viața de zi cu zi, nu doar atunci când port uniforma.
Cum s-a produs întâlnirea cu Trinitas TV, televiziunea Patriarhiei Române?
I.B.: Întâlnirea mea cu Trinitas TV vine tot în urma unei întâmplări fericite legată de Crucea Roșie. În urmă cu 14 ani le-am propus colegilor mei din Filiala Sector 4 a Crucii Roșii Române să ne alăturăm pelerinajului de la moaștele Sfântului Dimitrie, care avea loc în fiecare an în preajma zilei de 27 octombrie la Patriarhia Română. Participasem personal cu mama și sora mea la acest pelerinaj și am văzut că erau mii de oameni veniți din toate colțurile țării. Am simțit că oamenii ar fi avut nevoie de ajutorul unor voluntari, aveau nevoie de noi. Așa că în următorul an am luat toate aprobările necesare și am instalat un cort de Cruce Roșie pe Dealul Patriarhiei, care timp de o săptămână, zi și noapte, era deservit de voluntarii Crucii Roșii și acordam primul ajutor celor care aveau nevoie. Le ofeream apă, le măsuram tensiunea, îi ajutam să treacă peste oboseală și să plece de pe Dealul Patriarhiei cu o amintire frumoasă și cu multă bucurie.
În anul 2010, imediat după Sărbătoarea Sfântului Dimitrie am fost chemat la Radio Trinitas să acord un interviu despre activitatea Crucii Roșii la acest eveniment. De aici s-a aflat povestea mea și o lună mai târziu am fost invitat la un interviu de data aceasta de angajare la Trinitas TV pentru o emisiune social-filantropică intitulată „Lumina faptelor bune”.
Întotdeauna am fost atras de subiectele din zona socială a jurnalismului. Mi-a plăcut să fac din bine o știre, să le arăt oameniilor măcar o mică parte din bucuriile pe care le trăiesc eu făcând voluntariat la Crucea Roșie. Le-am încurajat mereu pe colegele mele să fie printre oameni, să relateze ceea ce oamenii trăiesc și simt cu adevărat. Să nu fie niciodată tentate să aleagă calea cea mai ușoară, pentru că atunci nu descoperi adevăratele bucurii ale oamenilor.
Ca redactor-șef la Departamentul social, mă simt împlinit atunci când văd că am în jurul meu o echipă de oameni minunați, care sunt sensibili la nevoile celor din jur și nu rămân nepăsători în fața unui necaz. Cred că o redacție socială nu poate exista fără empatie, fără solidaritate, umanitate, unitate și multă implicare, iar toate aceste calități le-am dezvoltat împreună cu oamenii din echipa mea și le mulțumesc pentru acest lucru.
Este foarte importantă înțelegerea pe care o am din partea conducerii Trinitas TV și a susținerii mele în activitățile de voluntariat pe care le desfășor la Crucea Roșie. Nu de puține ori am încercat să implic Crucea Roșie în activitățile televiziunii dar și pe cele ale televiziunii în ale Crucii Roșii.
Basilica.ro: Care este misiunea SNCRR?
I.B.: Societatea Națională de Cruce Roșie din România asistă persoanele vulnerabile în situații de dezastre și de criză. Prin programele sale în beneficiul societății contribuie la prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele, protejează sănătatea și viața, promovează respectul față de demnitatea umană, fără a face vreo discriminare bazată pe naționalitate, rasă, religie, sex, vârstă, apartenență socială sau politică.
În cei 144 de ani de activitate umanitară neîntreruptă pe teritoriul țării noastre, Crucea Roșie Română a fost alături de cei aflați în suferință atât pe timp de pace, cât și în timp de conflict armat.
Suntem cea mai veche organizație umanitară din lume, care s-a născut pe câmpul de luptă în sufletul unui tânăr elvețian, Henry Dunant. Iar noi sunt datori să ducem această misiune mai departe.
Basilica.ro: Încă ne aflăm în perioada de alertă din cauza noului coronavirus. Cum i-a ajutat organizația pe cei afectați?
I.B.: Încă de la începutul anului colegii mei din toată țara voluntari și angajați s-au aflat într-o continuă stare de alertă prin activitățile pe care le-au pregătit, prin campaniile locale și naționale pe care le-au derulat pentru informarea populației privind metodele de limitare a infectării cu noul coronavirus. Cei peste 2.000 de voluntari și angajați care au fost pe teren în toată perioada stării de urgență și a celei de alertă sunt în ochii mei eroii care au adus speranță în sufletele celor care aveau nevoie de ajutor.
Noi, voluntarii Crucii Roșii nu am avut timp să ne plictisim acasă, pentru că zilnic așteptam să sune telefonul și să avem o nouă misiune. Echipați corespunzător normelor de protecție am străbătut sute de kilometri în țară, ajungând la depozitele filialelor noastre, la spitale, la instituții sau la oameni acasă cu ajutoare. Îi felicit pentru puterea pe care au avut-o și pentru faptul că și-au învins fricile și au fost alături de cei aflați în suferință. Am arătat cu toții că suntem uniți pentru umanitate.
În urma campaniei umanitare de strângere de fonduri „România Salvează România”, lansată de Crucea Roșie Română în luna martie, cu scopul dotării unităților sanitare cu aparatură medicală și materiale de strictă necesitate în tratarea persoanelor infectate Covid-19, s-a strâns suma de 7.141.176 euro. Alături de fondurile colectate, în cadrul campaniei umanitare, Crucea Roșie Română a primit donații de produse în natură în valoare de 2 milioane de euro.
Cu fondurile primite din donații, Crucea Roșie Română a făcut achiziții de echipamente și materiale pentru a veni în sprijinul unităților medicale, dar și a celorlalte instituții publice implicate în lupta cu pandemia în valoare de 5.564.439 euro. În prezent, Crucea Roșie Română are în procedură de achiziție, aparatură medicală și materiale de protecție în valoare de 1.576.737 euro.
În paralel cu toate aceste activități umanitare, Crucea Roșie Română a desfășurat o campanie națională de informare și conștientizare a populației în vedere limitării infectării cu virusul Covid-19. Campania a constat în distribuția de materiale informative în zonele urbane și rurale, dar și campanii online pe site-ul www.crucearosie.ro și în rețelele de socializare. Campania a fost realizată în parteneriat cu Guvernul României.
Din fondurile proprii organizației, Crucea Roșie Română a utilizat 184.472 euro pentru completarea intervențiilor de strictă necesitate: achiziția de alimente de bază și produse de igienă pentru familiile nevoiașe aflate în izolare, campania națională de informare și conștientizare a populației în vedere limitării infectării cu virusul Covid-19.
Basilica.ro: Ce activități aveți planificate pentru următoarea perioadă?
I.B.: Perioada grea nu a trecut. La nivel național am fost nevoiți să anulăm multe evenimente, tabere naționale de pregătire în domeniile dezastrelor, primului ajutor, a salvării din apă, dar și a Dreptului Internațional Umanitar. Ne adaptăm situației și deja multe dintre întâlnirile noastre au fost mutate în online. Chiar și cursurile de prim ajutor le ținem online pentru siguranța voluntarilor, dar și a cursanților.
Vom continua să venim în sprijinul românilor cu tot ceea ce va fi necesar pentru a trece cu bine peste această perioadă și vreau să le mulțumesc tututor celor care au donat și au avut încredere în Crucea Roșie Română. Și pe toți donatorii vreau să îi asigur că toate fondurile strânse sunt gestionate cu multă responsabilitate și transparență până la ultimul bănuț, acestea ajungând acolo unde este cea mai mare nevoie. Este greu să îi mulțumești pe toți, însă ne dorim să fim mai buni și să putem ajuta tot mai mulți oameni.
Basilica.ro: Presupun că voluntariatul la Crucea Roșie a devenit un mod de viață. Ai reușit să-ți convingi prietenii să se înscrie ca voluntari?
I.B.: Este un mod de viață pe care îl recomand tuturor. Pentru mine, Crucea Roșie este asemenea unui virus (cu sensul de pasiune) de care nu vreau să scap niciodată și nu îmi doresc să fie găsit un antidot.
Îmi amintesc faptul că în liceu aproape jumătate din clasa mea deveniseră voluntari la Crucea Roșie. Nu aveam atunci Facebook să vadă fotografii din activitățile la care participam, ci pur si simplu în pauze le povesteam ce fac eu la Crucea Roșie. Niciodată nu am zis cuiva „hai și tu!”, ci i-am lăsat să mă întrebe dacă pot veni cu mine la Crucea Roșie. Nu din egoism, ci pentru că înțelesesem că lucrurile stau diferit și că oamenii care vor să facă voluntariat trebuie să își dorească și să vină singuri, nu împinși de la spate de cineva. Chiar și până astăzi aplic această metodă cu cei din jurul meu.
Basilica.ro: Care sunt responsabilitățile tale în calitate de vicepreședinte tineret al SNCRR?
I.B.: Crucea Roșie este o organizație a cărei conducere este formată din voluntari. Președintele, vicepreședinții și membrii comitetelor de filială sau ai Comitetului de direcție sunt persoane voluntare, neremunerate, care își aduc contribuția în organizație în funcție de abilitățile pe care le au sau de studiile și experiența dobândite în anumite domenii de activitate.
Anul trecut am fost ales, prin vot, în cadrul Adunării Generale în calitate de vicepreședinte de tineret, o calitate care mă onorează și mă face să fiu mai responsabil cu privire la activitatea mea din cadrul organizației.
Ca vicepreședinte, am ocazia să fiu implicat în deciziile organizației, în strategiile de viitor și, mai ales, am posibilitatea de a propune proiecte care să promoveze voluntariatul și să crească vizibilitatea Crucii Roșii în rândul populației. Este o funcție prin intermediul căreia am ocazia să reprezint organizația în diferite medii sociale și să le povestesc și altora ce lucruri minunate fac voluntarii Crucii Roșii.
De fiecare dată am încercat să ofer organizației din exeperiența pe care am dobândit-o la nivel profesional și să ajut organizația să se dezvolte. Sunt jurnalist, dar și asistent social și mă străduiesc să contribui cu tot ceea ce îmi stă în putință atunci când este nevoie de părerea unei persoane avizate în cele două domenii.
Lucrăm foarte mult cu voluntari tineri, ei sunt coloana vertebrală a organizației, iar ca vicepreședinte de tineret îmi doresc să îi reprezint cu cinste ori de câte ori este nevoie atât la nivel național, cât și internațional. Avem tineri de valoare, care pot face din voluntariatul la Crucea Roșie un etalon în domeniu.
În prezent, lucrez la o strategie de tineret în cadrul Crucii Roșii Române și îmi doresc să schimb în bine lucrul cu voluntarii. Avem nevoie să fim mai uniți și mai puternici pentru că oamenii au nevoie de noi. Avem nevoie de profesioniști, chiar și în domeniul voluntariatului. Îmi place de multe ori să îi încurajez pe tineri cu următorul slogan: „Fii voluntar, ajută primul!”.
Basilica.ro: Ce mesaj ai pentru tinerii care doresc să devină voluntari ai organizației? Cum se pot implica în activități și ce îi așteaptă ca să zic așa?
I.B.: Am început să practic voluntariatul pe vremea când încă nu exista o lege care să reglementeze activitățile de voluntariat. Acum vârsta minimă pentru a începe să practici voluntariatul este de 16 ani. De-a lungul timpului, în calitate de trainer și lider de tineret în cadrul filialei mele, am format sute de tineri voluntari, i-am pregătit în domeniul primului ajutor și mai ales i-am ajutat să descopere tainele voluntariatului.
Nu a fost mereu ușor și asta pentru că mulți tineri se îndreaptă spre astfel de activități ori împinși de la spate de cineva în încercarea de a-i convinge să își umple timpul liber cu ceva folositor, ori din curiozitate și din dorința de a bifa și un alt gen de activitate. Există mulți tineri care vin la Crucea Roșie să facă voluntariat pentru că „dă bine la CV” sau pentru că au nevoie de ore de voluntariat pentru a se înscrie la universități din străinătate. Nu încurajez pe nimeni să facă voluntariat dacă în spate există un interes ascuns.
Voluntariatul la Crucea Roșie trebuie să îl simți, să devină un mod de viață, să nu existe vreo clipă în care să te gândești că „o să îmi iasă ceva până la urmă”. Crucea Roșie are nevoie de oameni, care pe timp de pace să fie pregătiți pentru perioade grele, pentru momente în care trebuie să intervină pentru alinarea suferinței și ajutorarea celor mai vulnerabile persoane. Experiența o dobândești prin mulți ani de implicare. Nu este imposibil. Însă cred cu tărie că avem nevoie de oameni care să își dedice din timpul lor, în mod dezinteresat, unor cauze.
Spre exemplu, eu nu cred în voluntariatul corporatist pentru că atunci te implici pentru că dă bine în ochii colegilor, în ochii șefilor, însă oamenii pe care crezi că îi ajuți simt ceea ce dă sau nu bine. Crezi că faci voluntariat, dar de fapt este o mare minciună. Am lucrat cu mulți oameni care își doreau acțiune, acum, să devină salvator peste noapte pentru că așa i-a promis departamentul de PR din companie. Dar când ajungeau în teren își dădeau seama că de fapt voluntariatul nu este așa de simplu și nu este pentru oricine. De aceea, la Crucea Roșie sunt selectați oamenii cu care lucrăm pentru că ne dorim să avem profesioniști.
Foto credit: arhiva Basilica.ro
Urmărește-ne și pe Twitter: @AgentiaBasilica; @BasilicaNews
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro
