Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” din Durău a găzduit, în zilele de 18, 19 și 20 iunie, întrunirea preoților din protopopiatele Hârlău și Săveni din cadrul conferințelor pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iașilor, ce au ca temă „Preotul și preoteasa – părinți în familie și în parohie”, informează „Ziarul Lumina”. Preoții au venit însoțiți și de preotese, dar și de copii.
Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, aflat și de această dată în mijlocul familiilor de preot, a mărturisit că unul dintre avantajele căsătoriei preoților este dat de faptul că, spre exemplu, în țara noastră sunt aproximativ 17.000 de preotese care pot deveni 17.000 de misionari, 17.000 de rugători, sau pot deveni prelungire a mâinii preotului, dacă își trăiesc în mod autentic vocația.
Înalt Preasfințitul Teofan a subliniat, de asemenea, faptul că răul făcut de toți păgânii la un loc nu e atât de mare pe cât e de mare răul cauzat de păcatele preotului, preotesei și ale copiilor acestora. Copiii din familiile de preot, la rândul lor, pot deveni misionari de excepție ori pot fi adevărate dezastre acolo unde se vor afla. Înalt Preasfinția Sa a făcut aducere-aminte și de o vorbă care circulă prin popor care spune că atunci când preotul nu slujește duminica Liturghia e ca și cum ar pleca cu altă femeie, iar când preoteasa nu e prezentă duminica la Liturghie e ca și cum ea ar pleca cu alt bărbat.
Invitatul acestei conferințe, părintele Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, a continuat ideea îndemnându-i pe slujitorii altarului să nu-și silească copiii să devină preoți pentru că ei pot sluji foarte bine Biserica și din alte poziții sociale. Părintele Tănase a evidențiat și faptul că preoteasa trebuie să fie cel mai abil și cel mai aspru critic al preotului pentru a-l feri pe acesta de situații neplăcute.
Părintele Nicolae a vorbit și despre faptul că ținuta preotului și prezentarea preotului sunt foarte importante. „Noi trebuie să fim normali, obișnuiți, pentru că sfințenia este o stare normală. Să nu umblăm acolo unde nu avem acces, dar să fim acolo unde trebuie!”, a adăugat părintele, făcându-le și pe preotese să conștientizeze faptul că ciucurii de la epitrahil reprezintă sufletele credincioșilor care atârnă de gâtul preotului și că ele vor da răspuns la judecată pentru felul în care l-au ajutat pe soț în lucrarea sa, amintind în acest sens faptul că este inadmisibil ca preotul să nu aibă pomelnic cu parohia sa și pe care să-l și pomenească.
Părintele Nicolae a amintit și un cuvânt al preotului Ioan Negruțiu care spunea: „Dacă vă scuipă lumea și voi sunteți chirpici, dacă vă ștergeți, vă veți murdări mai tare; dar dacă sunteți aur, și vă ștergeți, atunci veți străluci mai tare!”
La întrebarea care ar fi elementul ce ar putea defini bucuria de a fi preoteasă, soțiile preoților de la această întâlnire au răspuns: „bucuria lucrului mărunt, de fiecare dată când vine acasă de undeva îmi dăruiește un lucru cât de mic”, „când stăm împreună la un ceai, după ce el a avut o zi plină”, „bucuria de a primi mulțumirile enoriașilor pentru sprijinul și ajutorul oferite de soț”, „comuniunea în rugăciune”, „faptul că unele dintre enoriașe găsesc de cuviință să ne împărtășească gândurile și nouă, cu nădejdea că găsesc un sprijin în noi”, „preoteasa poate avea anumite bucurii pe care nu le pot avea alte soții”, „bucuria de a vedea oameni întorși la Domnul prin lucrarea părintelui”, „bucuria de a purta pruncii în pântecele meu”.
