Interviu cu Înalt Prea Sfințitul Nicolae Condrea, Arhiepiscopul românilor din cele două Americi

Viața românilor plecați dincolo de ocean nu a fost ruptă nici o clipă de Biserică. Pretutindeni unde au ajuns pe continentul american, aceștia au purtat în sufletul lor dorul de Dumnezeu și de casă. Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi este cea care a reușit să adune pe ortodocșii români, și nu numai, într-o comunitate puternică și distinctă în mozaicul societății americane. Despre Biserica Ortodoxă din Statele Unite, despre problemele, dar și despre reușitele din ultima perioadă, ne-a vorbit Înalt Prea Sfințitul Nicolae Condrea, Arhiepiscopul românilor din cele două Americi.

Cum ați receptat America, din punct de vedere religios, atunci când ați ajuns acolo, ca episcop?

America este un întreg continent, cu o viață complexă și complicată, o viață în care omul este ispitit de multe posibilități materiale, dar care nu sunt suficiente împlinirii omului. Am găsit America cu o sete de spiritual, sete care nu putea fi astâmpărată de numeroasele culte neo-protestante și de celelalte denominațiuni creștine. Doar Biserica Ortodoxă poate oferi o deschidere duhovnicească și o adevărată viață spirituală. De aceea, în multe din bisericile noastre, avem printre credincioși atât noi imigranți, cât și americani.

„Cum transmitem Evanghelia într-o lume a tehnicii, a vitezei”

În ce stare ați găsit Episcopia Ortodoxă Română, când ați sosit în America?

Episcopia noastră era destul de bine așezată la nivelul parohiilor. Existau atât parohii vechi, cât și unele înființate de curând. Am găsit proiecte la nivelul parohiilor pentru construirea de noi biserici. Nu exista însă un centru eparhial și aceasta a fost prima mea grijă, să încerc organizarea Arhiepiscopiei și la nivel de Centru Eparhial. De aceea, am căutat să punem alături două necesități: una, în aceea a românilor ortodocși în Chicago care își doreau o comunitate și, mai ales, o catedrală, o biserică unde să poată sluji episcopul lor și a doua, aceea de a avea acest centru eparhial. În decembrie 2003, am cumpărat clădirea unde astăzi funcționează Centrul, având următoarele departamente: administrativ, secretariat, editură, arhivă. Sunt bucuros să vă anunț că, după congresul ținut de eparhia noastră săptămâna trecută, am sfințit Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago.

Cum țineți aproape de Biserică românii ortodocși pe care îi păstoriți? Care sunt activitățile pe care le organizați împreună cu ei?

Activitățile sunt, mai ales, cele organizate pe plan local, la parohii. În afară de slujba obișnuită de duminică, preoții se străduiesc să facă Sfânta Liturghie și în cursul săptămânii, Vecernie – seara și Sfântul Maslu – săptămânal și să oferim, cu aceste prilejuri, cuvânt de învățătură și momente speciale pentru catehism, pentru educația tinerilor și a copiilor. În aproape toate parohiile există școli de duminică pentru copii; în unele sunt școli de sâmbătă pentru limba română. Există o dorință accentuată de a gândi planuri pentru catehizarea tinerilor. Marea noastră problemă este cum ne adresăm tinerilor care trăiesc într-o lume a tehnicii, a vitezei, cum reușim să le transmitem cuvântul Evangheliei, credința pe care am primit-o de la părinții noștri, pentru ca Biserica pe care o zidim noi, astăzi, să fie și Biserica lor de mâine.

Congres istoric

Anul acesta, între 4 și 6 iulie, au avut loc congresele celor două eparhii ortodoxe românești, unde s-a hotărât unificarea. Care sunt perspectivele acestei unificări?

Am avut un congres istoric din două puncte de vedere: l-am aniversat pe primul episcop român din SUA, Policarp Morușca. Anul acesta s-au împlinit 125 de ani de la nașterea lui și 50 de ani de la trecerea la Domnul. Cu această ocazie, am avut o prezentare specială cu lucrările vrednicului episcop, cu amintiri evocate de Radu Șerban, nepotul din partea fratelui episcopului, Matei Morușca, care a fost și el preot. Al doilea moment a fost acesta al discutării proiectului de unire, al pregătirii unui document elaborat de Comisia de dialog, formată din cinci preoți ai fiecărei eparhii. Acest document precizează, în linii mari, cum va arăta viitoarea mitropolie pentru românii de pe continentul american și care ar fi relațiile acestei mitropolii cu Biserica-Mamă, cu Patriarhia Ortodoxă Română. Documentul adoptat de cele două congrese este unul istoric, dar mai avem pași de făcut: elaborarea noului statut al mitropoliei și pregătirea unui congres comun, pentru a alege mitropolitul noii structuri bisericești unificate. Primul pas, cel mai important, a fost deja făcut și împlinirea acestuia se va realiza în următoarele luni, când va trebui să conturăm eficient și concret modul în care va ființa noua Mitropolie Ortodoxă Română din America.

Cum s-a ajuns la această mișcare de unificare?

După 1990, a existat dorința ambelor episcopii de a relua dialogul. Preoții noștri n-au putut mulți ani să slujească împreună, vorbesc de perioada de dinainte de Revoluție. Primul pas a fost restaurarea comuniunii, a posibilității de a sluji împreună la același sfânt altar. În 1992 s-a constituit Comisia de dialog, care avea misiunea să exploreze posibilitățile de unire. Din păcate, până în ultimele luni, Comisia nu a lucrat foarte eficient, în sensul că nu a existat o dorință conturată din partea unor membrii ai celor două eparhii. Dorința Arhiepiscopiei noastre a fost una permanentă, dar ne-am lovit de împotrivirile unor preoți și credincioși din cealaltă eparhie, însă lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimele luni.

După vizita episcopului Nataniel și a preoților din Episcopia Vatra Românească și întâlnirea cu Părintele Patriarh Daniel, s-a văzut deschiderea Bisericii-Mame, ideile foarte generoase oferite. Ceea ce părea imposibil la început, dobândirea unei anumite autonomii a viitoarei mitropolii a început să se concretizeze. De atunci și până acum s-a lucrat la acest document, iar congresele au putut să discute concret cum va arăta viitoarea mitropolie.

„Dorim să prezentăm modelul mitropoliei noastre episcopilor ortodocși de pe continentul american”

Va fi diaspora românească mai puternică decât înainte de unificare?

Noi am încetat să mai folosim termenul de diasporă. Acest cuvânt înseamnă „împrăștiere”. Avem în eparhie imigranți, dar și oameni care s-au născut acolo, ca și părinții și bunicii lor. Ei nu se pot gândi la America decât ca la țara lor. Dacă vorbim de comunitatea ortodoxă românească din America, cu siguranță ea va fi mai bine organizată de acum înainte. Ideea noastră este de a constitui această mitropolie pe întreg teritoriul nord-american, pe ambele coaste ale SUA, în Canada, unde vom înființa episcopii.

Care sunt, actualmente, relațiile între Bisericile Ortodoxe Rusă, Greacă și Română din America?

Avem, în SUA, o Conferință a Episcopilor Ortodocși Canonici, reprezentată de capii celor nouă jurisdicții ortodoxe.

Acolo sunt prezenți arhiepiscopul ortodox grec, care este președintele acestei conferințe, Înalt Preasfințitul Demetrios, apoi ceilalți mitropoliți ai Bisericilor Antiohiene, Carpato-Ruse, Ucrainene, Bulgare, Albaneze și ai Bisericii Ortodoxe Autocefale din America (OCA), ai fostei Mitropolii Ruse, care a primit autocefalia în 1970, și, bineînțeles, Române. Există o colaborare la nivel organizatoric. Această conferință a luat naștere în anul 1961, pentru împreuna-lucrare a ortodocșilor spre unire. Până la a reuși acest deziderat, se dorește o prezență cât mai închegată a ortodocșilor care să susțină misiunea Bisericii pe toate planurile. Această conferință nu este, deocamdată, o structură canonică, adică episcopii de acolo nu constituie încă un sinod, ci o organizație care are la bază frățietatea episcopilor ortodocși de pe continentul american. Noi, românii, ne dorim să prezentăm modelul mitropoliei noastre, care, având autonomie, păstreză și relațiile cu Biserica-Mamă, având suficientă flexibilitate în aceste raporturi.

Care este structura Episcopiei pe care o conduceți?

Episcopia noastră are 55 de parohii în SUA și Canada și o parohie în America de Sud, Venezuela, Caracas. Avem, de asemenea, trei mănăstiri, dintre care două, în SUA: Așezământul „Sfântul Dimitrie din Basarabi”, situat lângă New York, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, aflată în apropierea New York-ului, și Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, de lângă Montreal, Canada. Există o a patra inițiativă a fondării unei mănăstiri în Toronto.

„Nouă, românilor, ne-a lipsit gândirea-împreună”

Enumerați câteva dintre personalitățile mai importante din istoria mai veche sau mai recentă a Bisericii Ortodoxe Americane.

Dacă ne gândim la personalitățile românești, pot spune că, datorită regimului comunist din România, mulți preoți și credincioși, oameni de valoare, recunoscuți pentru meritele lor, s-au refugiat în SUA sau în Canada. Ar trebui să începem cu principesa Ileana (Maica Alexandra), fondatoarea unei mănăstiri de maici în Pennsylvania. Trebuie pomenit predecesorul meu, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Victorin Ursache, episcop și apoi arhiepiscop în America, timp de 35 de ani, Înalt Preasfințitul Mitropolit Bartolomeu Anania, care a făcut misiune în America timp de 11 ani. Putem aminti pe părintele Vasile Vasilache, care a trecut la Domnul în anul 2003, mare teolog și predicator. El a fost stareț al Mănastirii Antim din București și, din 1969, s-a aflat în SUA, unde a făcut o misiune foarte frumoasă printre românii din New York, fondând o nouă parohie, pe care a condus-o timp de 18 ani. După o viață întreagă închinată slujirii lui Dumnezeu, a trecut la Domnul la vârsta de 94 de ani. Mai putem aminti pe părintele Roman Braga, un mare duhovnic, care, cu harul lui Dumnezeu, este în viață și reprezintă o voce puternică a Ortodoxiei românești în America. De asemenea, părintele Felix Dubneac, mare pictor și teolog care are peste 90 de ani. Există, de asemenea, mulți profesori de teologie care predau în universitățile americane, profesorul Lucian Turcescu, care predă în Montreal, apoi profesorul Bogdan Bucur, și părintele Eugen Pentiuc, profesor la Holy Cross.

Avem, așadar, o prezență românească destul de bine conturată. Ceea ce ne-a lipsit nouă, românilor, este tocmai această unitate, această gândire-împreună, pentru a fi mai eficienți și mai reprezentativi. Ortodoxia este foarte diversificată pe continentul american ca număr și organizare, ca înțelegere a misiunii.

( Interviu apărut în săptămânalul Lumina de Duminică, Nr. 29 ( 143), din 20 iulie 2008)

Comentarii Facebook


Știri recente