S-a născut la 17 noiembrie 1906 în familia plugarului Tănase Gogancea, din satul Blidarele, comuna Cârligele, județul Vrancea. După școala primară din satul natal, tânărul Ioan Gogancea a urmat Liceul „Unirea” din Focșani (1920-1924), Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureș, apoi Seminarul Teologic din Dorohoi (1925-1929).
Ulterior, ca student al Facultății de Teologie din București, la 28 octombrie 1931, Ioan Gogancea a primit darul preoției pe seama Parohiei Mucești, comuna Alexandru Odobescu, județul Râmnicu-Sărat. După finalizarea studiilor superioare, la 1 decembrie 1935, părintele Gogancea s-a transferat la parohia din Cotești, județul Vrancea. În politică s-a implicat abia în noiembrie 1940, ca membru al Mișcării Legionare, sub amenințarea iminentei transferări la o altă parohie. În această calitate a fost numit șef de garnizoană legionară, implicarea sa în politică rezumându-se la o activitate formală. La rebeliunea legionară nu a participat, dar a fost anchetat de către organele antonesciene. La fel de formală a fost implicarea sa în Frontul Plugarilor, după 1945, sau în activitatea de „socializare a agriculturii”. Pentru antecedentele politice, la 19 iulie 1952, a fost arestat, apoi anchetat de Securitate. A primit o decizie administrată de 24 de luni muncă silnică. A cunoscut coloniile de muncă de la Peninsula-Valea Neagră (noiembrie 1952 – august 1953), Borzești (august 1953) și Onești (februarie 1954), apoi penitenciarul de la Văcărești.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
